Din nou îşi cerne iarna suflarea de omăt
Şi vântul iar aleargă bezmetic prin troiene...
A fost o amăgire venirea primăverii,
E iarăşi frig afară... zăpada se aşterne...

Şi parcă gerul aspru pătrunde până-n inimi
Iar flacăra iubirii se stinge-n agonie...
Avem nevoie Doamne de Soare, de speranţă,
Să ne păstrăm în suflet credinţa veşnic vie!

Avem nevoie Doamne de Duhul Tău cel Sfânt
Să reaprindă focul ce-aproape că s-a stins!
În marea-Ţi îndurare revarsă Doamne Har
Pe-altarul de-nchinare să fim un rug aprins!

Şi dacă iarna încă mai viscoleşte gânduri
În noi un dor se-aprinde şi-ncepe să ne doară...
Revino din înalturi, Iubite Salvator
Şi lasă-ne în viaţă eterna primăvară!

Vulcan-09-02-2013
Mary