SCARA LUI PETRU


După ce-nvăță iertarea, şi primi însărcinarea,
Sfântul Petru în scrisoare, ne arată El cărarea...
Și având înțelepciune, de la Duhul, sfântă, dată
Ne descrie clar în trepte a înțelepciunii scară!

El ne-nvață cum CREDINȚA, ca să crească, să ramână,
Trebuie transpusă-n FAPTE, la idei mândră cunună!
Căci doar gânduri nu-s în stare nimănui să țină saț,
De nu punem în mișcare, fiecare cîte-un braț!

Dar nu poți să știi cărarea, pe care tu tre´ să mergi,
Ai nevoie de răbdare, CUNOȘTINȚA să-nțelegi...
Domnul sigur ne învață, de noi vrem să acceptăm,
Și vom limpezi vederea, din Scriptură de umblăm!

Pentru că spre cer umblarea, este plină de ispite,
ÎNFRÂNAREA-i necesară, ca un scut ce ne promite,
De săgeți să ne păzească, când spre inimă lovesc,
Încercând să ne despartă de limanul cel ceresc!

Însă nu-i ușoară lupta, ce cu firea o luptăm,
E nevoie de RĂBDARE îndelungă, să purtăm.
Căci aceasta sfinții doară pân´ la urm-o vor avea,
Dată chiar de Domnul Însuși, veșnică, curată stea!

Iar ca oamenii să știe, cine este Dumnezeu,
În EVLAVIE îmbracă viața, totul, zelul tău.
Cu sfială, umilință, toți să vadă că Isus,
Este sursa de putere, răsărit fără apus!

Și când Duhul Sfânt coboară, DRAGOSTEA DE FRAŢI revine,
Ca un vânt de primăvară, pe cărări în glod cioplite,
Nu-i nimic să-i stea în cale, totu-n lume ea doboară,
E puterea cea mai mare, ce pământul împresoară!

Și-n final Petru vestește culmea vieții de creștin:
E IUBIREA CĂTRE OAMENI, atribut complet divin.
Fără rasă, sau culoare, fără neam, sau bariere,
Dragoste sfântă, agape, iubire ce dă, nu cere!

Să urcăm astăzi cu toții, pe cărare-n umilință,
Aruncând iute deoparte, lașitate, necredință.
Domnul Slavei ne așteaptă, fiecare e chemat,
Să-I slujim cu bucurie, eternului Împărat!