Două mese

Două mese, două pâini…
Şi pahare, numai două sunt
Însă numai unuia din doi stăpâni,
Poţi să îi slujeşti pe-acest pământ!


Acuma, judecaţi voi cu dreptate
Dacă poţi să-ntinzi mâna spre azimi
Când în cealaltă jumătate,
Mai păstrezi ascunse nişte patimi!


Sau să te-mpărtăşeşti cu rodul viţei
Comemorându-I a Sa moarte,
Şi-n acelaşi timp să bei...
Din cupa lumii de păcate!


Şi cărui suflet îi convine,
Să te-aştepte cu masa caldă la dineu
Iar tu să te saturi cu bucatele străine...
Oare cum crezi că se simte Dumnezeu?


De aceea fiecare să se cerceteze dar pe sine,
Să vadă al cui e scaunul pe care s-aşezat
Şi masa la care stă cui îi aparţine?
Ca să nu fie odată cu lumea judecat!


~Amin~