Am fost candva, un strop de bucurie,
ce reverie,
un gand curat ce strabatea inaltul,
eram altul,
am fost candva suras si zamber dulce,
ce printre oameni aduce mangaiere,
am fost balsam pentru orice durere,
ce cutezanta sa privesti catre stele,
cata importanta aveau clipele-acele.

O Doamne vreau sa fiu din nou,
un suflet care poate sa cante,
sa cante o iesle si-o cruce,
care bucurie aduce, in suflete frante.

Dezleaga Tu, lantul robiei,
ce ma tine,
da frau bucuriei sa ma poarte...
mai aproape de Tine,
de sfanta Ta carte,
inviorare deplina in mine imparte,
un sfant razboi aducator de moarte,
a trecut sunt ravasit...
si sunt stins...
dar Domnul cel tare o lumina-aprins,
care lumineaza, un drum singuratec ce duce
departe... in locul biruintei si al iertarii...
la cruce.