SĂ FIM COPII

Să fim copii în răutate,
Ca norii purtați de vânt, pe cer,
Mânia s-alungăm îndată,
Iertând, uitând certuri ce pier!

Să fim copii în bunătate,
La toți „un pup„ să dăruim.
Urât să nu vedem niciunul,
Pe toți, la fel, să prețuim!

Să fim copii puri în credință,
Nu cârcotași, suspicioși.
Să ascultăm cu umilință,
Treji în evlavie, pioși!

Să fim copii în dărnicie,
Nu egoiști, prea strângători.
Să împărțim cu fiecare,
Pâinea ce-avem în mână, noi!

Să fim copii ce vor în brațe,
Purtați mereu de Dumnezeu.
S-abandonăm mândrii, pretenții,
Că noi conducem, noi, doar noi!

Să fim copii, fără de grijă,
Căci stau la Tata-n mână toate!
Și casa-n El e-mbelșugată,
Vrea doar să-I dăm întâietate!

Să fim copii din nou cu toții,
Condiție-i în cer să fim,
Să acceptăm sfatul Scripturii,
Și mântuirea să primim!