Copiii nostri merg la o scoala crestina administrata de adunarea din care facem parte. Uneori, parintii sint invitati sa ia masa de prinz la scoala si sa participe apoi dupa-amiaza la citeva jocuri sportive. Sint alese cu precadere acele intreceri in care tatii si fiii pot face echipe comune. Scopul acestor activitati nu este succesul, ci marirea spiritului de echipa in fiecare familie.

Ori de cite ori cineva "face galerie" pentru cineva din familia lui, el cimenteaza si mai mult spiritul de echipa.

Biblia le cere celor care fac parte din familia lui Dumnezeu sa intretina acest spirit de echipa si sa participe la eforturile pe care le fac cei din jurul lor: "Indemnati-va unii pe altii in fiecare zi, cita vreme se zice: " Astazi", pentru ca niciunul dintre voi sa nu se impietreasca prin inselaciunea pacatului" (Evrei 3:13).

"Sa nu parasim adunarea noastra, cum au unii obicei; ci sa ne indemnam unii pe altii, si cu atit mai mult, cu cit vedeti ca ziua se apropie" (Evrei 10:25).

Scriptura nu lasa nici un dubiu asupra faptului ca cei din familia lui Dumnezeu trebuie sa se incurajeze unii pe altii. Acest lucru nu este lasat la latitudinea noastra. El este o porunca. Dumnezeu considera aceasta atitudine intr-atit de importanta incit ne-a dat un dar spiritual specific pentru a o putea indeplini: "Deoarece avem felurite daruri, dupa harul care ne-a fost dat, ... cine imbarbateaza pe altii, sa se tina de imbarbatare". (Rom. 12:6,8). S-ar putea ca darul tau sa fie acela de a-i imbarbata pe altii. Aceasta inseamna ca o vei face mai mult ca ceilalti si cu mai bune rezultate. Dar aceasta nu inseamna ca ceilalti nu trebuie sa se tina de imbarbatare. Nu exista scuza ca sa nu ne indemnam unii pe ceilalti. Dumnezeu ne-a poruncit sa ne incurajam unii pe altii.

Apostolul Pavel a cunoscut valoarea imbarbatarii. El a folosit-o aproape intotdeauna cind si-a inceput scrisorile destinate bisericilor din Asia Mica.

Iata ce le scrie celor din Corint: "Multumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi" (1 Cor. 1:4).

Celor din Colose le scrie: "Multumim lui Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Christos, caci ne rugam neincetat pentru voi, si am auzit despre credinta voastra in Christos Isus si despre dragostea, pe care o aveti fata de toti sfintii" (Col. 1:3,4). Apostolul ii incurajeaza laudindu-le credinta.

Apostolul ii indeamna pe cei din Filipi cu cuvintele: "Multumesc Dumnezeului meu pentru toata aducerea aminte pe care o pastrez despre voi. ... sint incredintat ca Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare, o va ispravi pina in ziua lui Isus Christos" (Filip. 1:3-6). Este clar ca Pavel isi exprima aprecierea sa pentru ei si increderea in valoarea pe care o au ei inaintea Domnului.

Pe cei din Tesalonica ii lauda "pentru lucrarea credintei, osteneala dragostei si taria nadejdii" lor (1 Tesal. 1:3).

Acest principiu al incurajarii se vede foarte bine din felul in care se apropie Pavel de Timotei. In cea de a doua scrisoare catre acest tinar colaborator, Pavel lauda credinta lui Timotei (1:5), stabileste o legatura a iubirii (1:2), lauda spiritul de consacrare al lui Timotei (1:4-5) si trece apoi la indemnarea propriu zisa: "De aceea iti aduc aminte sa inflacarezi darul lui Dumnezeu, care este in tine prin punerea miinilor mele" (1:6). Va rog sa remarcati ordinea: mai intii stabilirea unei punti de simpatie si de iubire reciproca prin citeva aprecieri sincere si entuziaste si numai dupa aceea indemnarea spre mai bine si spre mai sus.

Acelasi fel de a lucra se vede si in cazul in care Pavel a trebuit sa corecteze ceva in viata colaboratorilor sai. Iata-l pe apostol scriindu-i lui Filimon: "Pavel, intemnitat al lui Isus Christos, si fratele Timotei, catre prea iubitul nostru Filimon, tovarasul nostru de lucru." Este clar ca apostolul urmareste sa cladeasca mai intii o punte de simpatie catre inima lui Filimon. Pavel nu face economie de cuvinte atunci cind este vorba sa-l incurajeze pe un frate al sau sa progreseze in facerea binelui: "Multumesc totdeauna Dumnezeului meu, ori de cite ori imi aduc aminte de tine in rugaciunile mele, pentru ca am auzit despre credinta pe care o ai in Domnul Isus si dragostea fata de toti sfintii. Frate ... in adevar, am avut o mare bucurie si mingiiere, pentru dragostea ta, fiindca, frate, inimile sfintilor au fost inviorate prin tine" (Filim. 4-5, 7).

Apostolul trece la subiectul sau dificil, numai dupa ce aceasta punte de simpatie reciproca este stabilita: "Te rog pentru copilul meu, pe care l-am nascut in lanturile mele: pentru Onisim, care alta data ti-a fost nefolositor, dar care acum iti va fi folositor, si tie si mie". (Filim. 10-11). Intreaga scrisoare este o bijuterie de strategie spirituala. Problema lui Pavel era grea. El trebuia sa-l convinga pe un stapin de sclavi sa-si ierte sclavul fugar si sa-l trimeata inapoi ca sa-l slujeasca pe apostolul aflat intemnitat la Roma. Faptul ca aceasta scrisoare s-a pastrat dovedeste ca cererea lui Pavel a fost ascultata si ca Duhul Sfint a vrut ca intreaga situatie sa fie un model pentru felul in care crestinii trebuie sa stie sa se apropie unii de ceilalti si sa se indemne unii pe altii la facerea binelui.

Multe sfaturi date de pastorii bisericilor de astazi nu sint primite, nu pentru ca argumentele ar fi rele sau cuvintele nu ar fi cele mai potrivite, ci doar pentru simplul motiv ca inainte de atacarea problemei, cel ce da sfaturi nu a stiut sa construiasca o punte de simpatie si pretuire reciproca. Ar trebui sa stim sa pregatim mai intii inima celui ce ne asculta. Citeva cuvinte de apreciere sincera pot fi exact cheia care sa descuie lacatul de indiferenta. Aduceti-va aminte ca in toate scrisorile scrise celor sapte biserici din cartea Apocalipsei, Domnul Isus incepe prin a spune ceva bun despre ele: "stiu faptele tale ... etc." Critica si indemnul spre mai bine urmeaza numai in partea a doua a scrisorilor: "Dar ce am impotriva ta ..."

Adu-ti aminte de acest principiu ori de cite ori vrei sa intorci pe cineva care s-a departat de Domnul. Cauta mai intii sa cladesti o punte de legatura. Spune citeva cuvinte izvorite din dragoste si simpatie sincera. Obisnuieste-te sa vezi intotdeauna si partea buna din oameni. Accentueaza calitatile lor, lauda-le pornirile inspre bine si atunci ei vor accepta cu supunere si criticile tale justificate.

Cum ne putem indemna unii pe altii? Iata mai jos sase sugestii pe care vi le propun:

Intii, indeamna prin cuvinte. Alege-ti cu grija cuvintele, tot asa cum isi alege si gradinarul semintele primavara. Sint ele "cu har si drese cu sare"? Se " potrivesc ele cu invatatura sanatoasa" (Tit 2:1) ?

"Niciun cuvint stricat sa nu va iasa din gura; ci unul bun, pentru zidire, dupa cum e nevoie, ca sa dea har celor ce-l aud" (Efes. 4:29).

Adu-ti aminte de ceea ce le-ai spus celor din jurul tau in ultima saptamina. Au fost vorbele tale pline de optimism si de incurajare?

Unii jongleaza cu cuvintele ca si scamatorul cu cutitele. Nu uita insa ca este un joc periculos. De multe ori, glume si ironii "nostime" ating puncte dureroase si lasa rani adinci. Cintareste-ti cu atentie cuvintele. Ele pot aduce in vietile celor din jur sau raiul, sau iadul.

In al doilea rind, insoteste-ti cuvintele cu o calduroasa stringere de mina. Cind eram doar un copil, ma jucam mereu cu ceilalti copii pe o movila de pamint inainte de inceperea serviciului divin din Biserica. Cind sosea ora, ne insiruiam unul dupa celalalt si treceam pe rind prin fata usierului. N-am sa uit niciodata cum acel om simplu si modest ne stringea la fiecare pe rind mina si ne rostea cu dragoste numele. Cumva, acea stringere de mina si sunetul propriului meu nume: "Simon", ma facea sa ma simt important si acceptat in Biserica. Chiar daca era mult mai in virsta, usierul era prietenul preferat al tuturor copiilor Bisericii. El implinea cuvintele Scripturii: "Spune sanatate prietenilor, fiecaruia pe nume" (3 Ioan 14).

Imi aduc aminte acum si de un alt frate mai in virsta, care este de mult la Domnul. si el imi stringea cu caldura mina si se bucura sincer de cite ori ne intilneam.

Invata si tu sa intinzi mina celor din jur si sa le spui pe nume. Nu exista nici o colectie de sunete mai melodioasa si mai placuta decit aceea a sunetelor care alcatuiesc propriul nostru nume.

In al treilea rind, indeamna-i pe altii prin spiritul de mingiiere. Fii deschis la durerile altora. Cauta sa te pui in locul lor si sa le simti necazurile. Deprinde-te sa-i privesti pe oameni in ochi si sa le spui citeva cuvinte de incurajare.

Prima mea sotie a murit cind eu aveam 25 de ani. Nu mai trebuie sa va spun ca ma prabusisem sub lovitura si mi se parea ca se sfirseste lumea. N-am sa uit niciodata mingiierea pe care a stiut sa mi-o dea mama mea. De cite ori ma duceam pe acasa, ea gasea cele mai potrivite cuvinte ca sa ma faca sa cred in viitor. Citeva astfel de cuvinte pe care ea le-a spus sorei mele despre mine in prezenta mea, mi-au dat masura increderii ei in mine si m-au alimentat cu puterea necesara sa o iau de la capat. Chiar si astazi, cind mi-e greu, ma gindesc mereu la acele cuvinte de incurajare ale mamei mele. Ele sint adierea de mingiiere de care am nevoie.

In al patrulea rind, indeamna printr-o actiune potrivita. Nu ajuta numai cu vorba, ci si cu fapta. Amalecitii invadasera iarasi tara si Israel se afla in batalie. Sus pe munte, Moise staruia in rugaciune pentru biruinta poporului Domnului. Miinile lui inaltate in rugaciune i-au facut pe evrei sa biruiasca. Cind miinile coborau in jos, Amalec era mai tare. Vazind ca trupul lui Moise a obosit, Aaron si Hur nu s-au multumit doar sa-l indemne sa continue, ci au luat o piatra, l-au asezat pe Moise pe ea si i-au sprijinit amindoua miinile inaltate spre cer.

si astazi, cei credinciosi trec prin multe batalii teribile. Satan si ostile lui vor sa-i tirasca spre iad. Trebuie sa ne deprindem sa ne indemnam unii pe ceilalti prin lucrari concrete ale iubirii.

In al cincilea rind, incurajeaza cu un zimbet. El este ca o raza de soare care alunga norii. Imi aduc aminte ca un astfel de zimbet daruit mie de unul din fratii mei m-a ajutat sa pot trece cu bine momentul in care am vazut pentru ultima oara trupul unei fiinte dragi in capela cimitirului.

Cind predicatorul vesteste Cuvintul de la amvon, asculta-l cu un zimbet pe buze. Fa-l sa stie ca il asculti cu interes si cu placere. Un zimbet sincer da aripi, in timp ce cascatul pune lanturi pe elanul predicatorului. S-a constatat ca trebuie sa pui in miscare cam saizeci si sase de muschi ca sa te incrunti, in timp ce pentru zimbet este suficienta actiunea a numai doi. Este mult mai usor sa zimbesti! Este mult mai folositor si .. te face si sa arati mult mai bine. De ce vrei sa faci riduri? Zimbeste!

In al saselea rind, indeamna si incurajeaza prin rugaciune. Gindeste-te la cei nemintuiti. Mijloceste la Domnul pentru ei. Cere mintuirea lor. Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului, ci ca el sa se intoarca cu pocainta si sa gaseasca viata.

Adu-ti aminte de pastorul tau. El nu este doar pastorul Bisericii, ci si pastorul tau personal. Dumnezeu ti l-a daruit ca si ajutor si calauza. Roaga-te pentru integritatea si intelepciunea lui. Cere ca Dumnezeu sa-i dea Cuvint si sa-l fereasca de invataturile periculoase. Roaga-te pentru fericirea ta si pentru fericirea lui. Adu-ti aminte de alti credinciosi din adunare. Roaga-te pentru cei ce au probleme sau trec prin suferinte. Ajuta-i, purtind si sarcinile lor inaintea Domnului.

De ce sa-i indemnam pe ceilalti? Exista o intreita motivatie. Mai intii, pentru ca trebuie sa-i ajutam pe altii sa-si puna in rinduiala relatia lor cu Dumnezeu prin Domnul Isus. Credinciosii trebuie sa-i indemne pe cei necredinciosi sa vina la Domnul cit inca mai este vreme de har. Indemnare mai inseamna si staruinta ca cineva sa-si supuna viata sub autoritatea Domnului si a Cuvintului Sau.

A doua ratiune a indemnarii este lucrarea de zidire a trupului lui Christos. Madularele din trupul Bisericii trebuie sa se slujeasca unele pe altele in vederea cresterii: "Din El, tot trupul, bine inchegat si strins legat, prin ceea ce da fiecare incheietura, isi primeste cresterea, potrivit cu lucrarea fiecarei parti in masura ei, si se zideste in dragoste" (Efes. 4:16). Remarcati ca apostolul ne numeste "incheieturi", subliniind si mai mult faptul ca niciunul din noi nu trebuie sa traiasca singur, ci trebuie sa intretina legaturi cu ceilalti, in vederea binelui reciproc.

Al treilea motiv pentru indemnare este ca trebuie sa-i impingem pe ceilalti spre o viata cu rost si cu rezultate duhovnicesti. "Indemnati-va unii pe altii la dragoste si la fapte bune". Trebuie sa invatam sa ne apreciem pozitiv activitatile unii altora. Fiecare in parte este un fragment dintr-un mecanism social complicat. Invata sa apreciezi eforturile facute de ceilalti. Lauda-i pe cei ce cladesc case, pe cei ce muncesc in fabrici, pe cei ce repara masini. Incurajeaza-i pe cei ce se straduiesc sa fie buni parinti, buni soti si sotii.

Indemnati-va unii pe ceilalti! Ma gindesc la cei care m-au incurajat pe mine pe cale. Ma gindesc la invatatoarea aceea care a vazut tot raul din mine, dar a vazut si suficient bine ca sa-mi spuna ca intr-o zi s-ar putea sa ma cheme Domnul sa fiu un predicator. Incurajarea ei mi-a facut bine.

Ma gindesc la matusa mea Ema, care si-a petrecut o buna parte din viata asezata intr-un carucior de invalizi. Ea m-a indemnat sa caut sa fac ceva bun in viata. Ea a stiut sa vada in mine ceva ce altii n-au vazut si mi-a spus mereu ca o sa ajung "cineva".

Ma gindesc apoi la toti prietenii mei, la editorii mei care m-au invatat si m-au propulsat inainte. Ma gindesc la toti aceia care m-au incurajat sa scriu. Cartea aceasta este si rezultatul incurajarilor lor optimiste.

Gindeste-te ce Biserica extraordinara ati avea daca fiecare ar fi preocupat sa-i indemne si sa-i incurajeze pe ceilalti! Fireste, nu putem face lucrul acesta cu resursele noastre. Trebuie ca Duhul Sfint sa ne foloseasca pentru o asa lucrare. Dar tocmai pentru aceasta a venit El sa locuiasca in inimile noastre! Nu degeaba se numeste El, Mingiietorul!

Stai pe loc si mai gindeste-te odata la cuvintele pe care le-ai rostit ieri. Dar saptamina trecuta? Vei fi surprins ce putine cuvinte de incurajare ai spus altora. Incearca saptamina viitoare sa te concentrezi asupra acestei atitudini. Preocupa-te sa observi in viata fiecaruia dintre cei dragi cite ceva pentru care sa-i lauzi sincer. Fa ceva deosebit saptamina viitoare - indeamna si incurajeaza! Entuziasmeaza-te pentru altii.

Credinciosii sint toti in aceeasi echipa: familia lui Dumnezeu. Fa galerie pentru ceilalti.