De ce ești trist tu, suflete, din nou –
Că singuri am rămas pe lume-ți pare
Și-n amintiri găsești doar un ecou
Ce l-ai visat pe vremea viitoare?

Dar Dumnezeu nicicând nu ne-a uitat,
Că-i ziuă ori că este întuneric
Și nu mai fi pe viață supărat
Cătând în fire glas de mângâiere.

Îngrijorări ca nori trecură greu,
Noi umbre am găsit neînțelepte...
Trimite-mi iar Lumina, Domnul meu,
Credincioșia Ta să ne îndrepte.

Pe Muntele Tău Sfânt să-nalț altar
Și viața mea s-o pun pe dânsul toată
Al Dragostei să mă cuprindă jar,
Cărarea mea s-o văd iar luminată.

Deci, suflete, nu sta și te mâhni
Și-n tristele oftări nu te mai geme –
Isus ne e Speranța-n orice zi
Și-n orice zi va scrie-n noi poeme.

Vom străluci în note de cântări,
Vom învia ca alte, noi cuvinte
Și cu Isus vom trece peste zări
Prin Țara Lui cea Sfântă înainte!