Prefaţă
Predicile lui Charles Haddon Spurgeon, supranumit „principele predicatorilor”, rămân la fel de actuale, proaspete şi provocatoare pentru noi, românii de la începutul secolului 21 ca şi pentru londonezii secolului 19 care le-au auzit întâia oară.
Pare că e mereu la modă ca predicatorii contemporani să îşi condimenteze discursul cu vreo anecdotă, ilustraţie sau vorbă de duh de-a lui Spurgeon, dar aproape niciodată nu se oferă vreun citat consistent din predicile sale, şi nici nu se mai vorbeşte despre ce a crezut el.
Această colecţie îşi propune să scoată în evidenţă învăţătura Scripturii cea mai dragă lui Spurgeon, cunoscută ca doctrina harului, sau, în limbaj teologic, calvinism. Pentru Spurgeon, doctrina harului era motivaţia evanghelizării neobosite, cauza trezirii spirituale şi a maturizării în credinţă şi practică, oferindu-i în acelaşi timp o identitate istorică nobilă, o direcţie clară şi un ţel sfânt.
Fratele Spurgeon a crezut şi proclamat din toată inima doctrina harului. Era „calvinist în cinci puncte”. Iată ce afirmă în predica Alegerea: „Ceea ce predic acum nu este o inovaţie, nu este nicidecum o învăţătură nouă. Îmi place să proclam aceste învăţături vechi şi puternice, ce sunt poreclite calvinism, dar care sunt cu siguranţă adevărul revelat al lui Dumnezeu, aşa cum este el în Isus Cristos.”
Spurgeon nu suferea ca aceste învăţături fundamentale atât de dragi lui să fie compromise în vreun fel şi condamna mereu atât arminianismul care nega mântuirea numai prin har, cât şi hiper-calvinismul care nega necesitatea predicării Evangheliei păcătoşilor.
Tendinţa generală a Uniunii Baptiste din acea vreme era spre arminianism, iar Spurgeon vedea acest lucru ca fiind calea ce duce spre apostazie. După mari frământări şi eforturi de a-şi ajuta fraţii să revină pe calea cea veche, eforturi care au dus la şubrezirea sănătăţii sale şi la o reacţie mai vehementă a Uniunii împotriva doctrinei harului, Spurgeon împreună cu adunarea sa au hotărât ieşirea din Uniune, preferând să rămână mai degrabă singuri decât să accepte amestecul şi compromisul cu învăţături false.
Credincioşii baptişti din România se bucurau de predicile şi studiile sale, traduse şi răspândite printre numeroase adunări de la oraş şi sat încă din perioada interbelică. Şi ei împărtăşeau aceleaşi convingeri şi învăţături ca Spurgeon. Şi ei credeau atunci doctrina harului, la fel ca predecesorii lor care au adus şi răspândit credinţa baptistă în România.
În urmă cu zece ani am tradus prima predică din această colecţie, Voinţa liberă – o sclavă, sperând, asemenea fratelui Spurgeon, într-o întoarcere a fraţilor noştri spre aceste vechi învăţături părăsite. Au urmat apoi celelalte şase. Am fost încurajaţi de numărul mare de solicitări pentru aceste predici, pe care le-am tipărit şi distribuit gratuit în zeci de mii de exemplare. Ne bucurăm să vă oferim aceste predici într-un singur volum aniversar, cu dorinţa şi rugăciunea ca Dumnezeu să îl folosească spre gloria Sa şi spre binele dumneavoastră etern.
Raul Enyedi
Bocşa, noiembrie 2012
EXEMPLAR GRATUIT
Detalii : Adunarea Baptista Harul Suveran Tel. :0721262013 Email : [email protected]