Omul din iad
Autor: Nica Ionel
Album: Sclipiri poetice
Categorie: Diverse
Idei parjolite de soare
Se-nalta din hornul gandirii
Privirea tradeaza tristetea
Tristetea, amarul simtirii.
Ce groaznic doare acum
Pumnalul infipt miseleste
"Tradare" se-aude ecoul
Si chinul parca tot creste.
In spasme tin ochii inchisi
Si plang pe sub geana amar
Si-apoi cu greu ritmic clipesc
Si urlu si gem si tresar.
"Tradare" imi striga ecoul din mine
Iar focul arzand imi sfaraie pielea
Fantome ranjesc si le vad
Aici, in acestea, acelea.
In nari imi miroase puroi
Iar viermii imi musca din ele
De ce am ajuns eu aici,
In haul cu cazmele grele?
Din nou imi raspunde ecoul
"Tradare, cumplita tradare!"
Alaturi de mine un altul adauga:
"Aici nu exista iertare!"
Si-apoi aud scartaind cum se-nchide
O us-a uitarii de-acest loc
Pe veci aceasta-i pedeapsa
Si-acesta e iazul de foc.
Sa n-ajungi aici niciodata
Sa nu fi un Iuda ce vinde un cer
Caci fara Isus ramane atat:
Un loc unde cu totii pier.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/104370/omul-din-iad