Azuriile imagini
Ce se vor din viitor
Parcă-s zarea ce se sparge-n
Albăstrimea munţilor.

Sunt atât de ireale
Ca sforţări în esicasm*
Ori eroi porniţi pe cale
Ca să iasă dintr-un basm.

Vezi doar linii, siluete
Imprecise-n sesizări
Parcă-ţi spun: ”Ne vrei, băiete,
Vino după noi în zări.

Nici nu ştii ce te aşteaptă,
Nu-ţi închipui ce va fi
Şi luând poteca dreaptă
O porneşti din zi în zi.”

Tot te duci din bârfe, pizme,
Prin saluturi de moment
Doar mai tragi chiorâş spre cizme
Să nu-ţi facă-un accident.

Pleci din vorbă şi privire,
Din scenarii ce decurg
În rucsac cu-o amintire
Ce aşteaptă un amurg.

Ca la rugul ce s-aprinde
Privind stelele cereşti
Să te-ntrebe: ”Pretutindeni
Chiar doreşti să dovedeşti?

Doar au fost zile cu Soare
Şi doar clipe de venin,
Ţelurile viitoare
Te aşteaptă cu senin?

Nu-i mai bine-aşa, în noapte
Să-ţi cânţi versuri de colinzi
Şi picioare descălţate
Înspre rug să ţi le-ntinzi,

Să doreşti aşa o viaţă
Ca să treacă cătinel
Aşteptând în dimineaţă
Soarele Emanuel.

Te vei mângâia cu mine
Constelaţii descifrând,
Răsfoind prin ce-a fost bine
Ca pe-o carte rând pe rând.

Ţi-a fi inima deplină
Mulţumindă de trecut,
Aspiraţia străină
N-o vei mai dori mai mult...”

O ascult ca pe-o păgână
Cu mărgele de şamani:
Ce-ar fi dacă-o săptămână
Voi fura-o dintre ani?

Să visez numai la stele
De pe boltă, de pe lac
Şi cu gândurile mele
Necăjite să mă-mpac?

Să respir noaptea cu ochii,
Să o mestec cu plămâni
Şi-un cojoc a babei Dochii
Peste mine să-l amân?...

Vise, vise de odihnă
Dulci mă leagănă duios,
Ci sfărâmă brusc prin tihnă
Un cocoş gălăgios.

Văd, apare-ncet o zare
Din noptatecul veşmânt
Ca un strigăt de cocoare
Din ecoul cald de vânt.

Mă încalţ, îmi trăsei haine
Şi din noapte mă adun,
Amintirea fără taine,
Iar în raniţă mi-o pun.

Undeva trăiesc peisaje
În splendori şi în iubiri
Azuriile imagini
Să devină amintiri.


*esicasm - doctrină mistică care propagă descoperirea divinităţii
cu ajutorul tehnicilor mintale şi fiziologice de concentrare