Cuvinte vii îmi clocotesc în suflet,
Dă-mi Duhul Tău, prin vorbe, să Te laud!
Să nu-Ți dedic împerecheri de sunet,
Din inimă, în taină, să Te caut!

Ca pana de aed sublim, fă-mi limba!
Isus, ești mai frumos decât oricine!
Harul Divin turnat pe buza Ta,
Să curgă, lin, din gura-Ți, și-nspre mine!

Ești binecuvântat etern de Tatăl!
O, Cavaler Divin, încinge-Ți spada!
Și apără blândețea, adevărul,
Dreptatea Ta să strălucească-n faptă!

Din carul Tău de luptă pentru bine,
Săgeți de cercetare să trimiți!
Vrăjmașii Tăi să îi străpungi în inimi,
Să fie, de Iubire, biruiți!

Sub Tine, astfel, vor cădea popoare,
Pe Rege, foști dușmani Îl vor sluji!
Pe sceptrul Tău, ai scris: „Neprihănire”,
Ai tronul de domnie din vecii.

Isuse, îndrăgești nespus dreptatea,
Haina Ta-i cu mireasmă de casie,
Din inimă, detești Tu, răutatea,
Ești uns de Duhul Sfânt cu bucurie!

Din ivoriu ai case-mpărătești,
Unde Mireasa îți va fi Regină:
Răsună, cu-alăute îngerești,
Corul de doamne de-Onoare Divină.

„Fiică-mpodobită cu aur de Ofir,
Ascultă, azi, vocea lui Dumnezeu:
Uită-n veci lumea, vechiul trai umil,
Doar astfel te dorește Soțul Tău!”

Domniță-n rochie de-aur, lucești!
Și luminezi, cu sfânta broderie,
Ai fost adusă-n casele regești,
În fața Tronului Divin, cu bucurie!

Minune-i viața-n casa Regelui!
Copiii ți-i vei pune domni în Țară,
Și generații vor da slavă Numelui
Ce lăudat va fi-n veci, de popoare!”

Amin!