Mai plânge pădurea cu lacrimi
Din bruma zăpezii târzii
Şi vântul mai strigă prin ramuri:
"Te-aştept primăvară să vii!"

Prin albul de-acum învechit
Un petec de glie apare
Şi-n mijloc un lujer firav
Deschide petale spre soare...

Deodată se-agită pădurea
În trilul voios ce adie...
Un zvon se coboară din munţi
Şi pleacă grăbit spre câmpie...

E-aici...e aproape...se simte
Parfumul de soare şi flori...
Rămâne departe în urmă
O iarnă cu-alai de ninsori!

Din zloata pierdută-n noroi
Renaşte la viaţă natura
Şi-un dor de nescris, minunat,
Cuprinde întreagă făptura!

E dorul ce-aprinde tăciunii
Pe-altarul de-abia căldicel...
E dorul ce munţii străbate
S-ajungă aproape de EL!

Revarsă Isuse-ndurare şi har,
Ce-i rece în beznă să piară...
Şi pune în inimi iubire şi pace,
Şi-o blândă de-acum primăvară!

Vulcan-17-02-2013
Mary