Admiraţie

Alai de nuntă trece sclipitor,
Şi trâmbiţi sună dând de veste.
Noi curioşi cătăm mireasa doar,
Atraşi cu toţi, de pură frumuseţe...

Şi toţi privim cu încântare:
- E tânără! Sau: - E mai ştearsă!
Dar oricum, tristă sau zglobie:
Mireasa-i partea admirată!

Dar totuşi e dreptate-n lume,
Căci în curând, foarte curând,
Vom asista cu toţi la nuntă,
În primul rând pe Mire admirând!

Căci Mire scump precum Acesta,
Pământ şi soare n-au mai pomenit.
El a iubit nespus de mult mireasa,
Pe cruce pentru ea, EL S-a jertfit...

Şi îngeri, stele, constelaţii,
Vor izbucni în cânt de bucurie,
Căci Mirele va şterge din ochi lacrimi,
Miresei dăruindu-i veşnicie!

Ce faci? Eşti gata ca să mergi la nuntă?
Şi tu şi eu, am fost de mult chemaţi.
Primit-ai chiar şi haina, scump-ofertă,
La fel ca toţi iubiţii noştri fraţi!

Să ne grăbim să onorăm chemarea,
E cea mai scumpă şi aleasă zi.
Spre Mire să ne îndreptăm privirea,
O, Prinţ Ceresc, învaţă-ne-a iubi!