O, Doamne, cum dobori copacul mândru!
Şi îl înalţi pe cel umil, de jos,
Tu îl usuci pe cel semeţ că-i verde,
Din pom uscat, faci arbore stufos.

În faţa Ta, sunt toate nivelate:
Munţii trufaşi- în pulbere se pleacă,
Iar văile adânci sunt astupate...
Egali se fac creştinii, ca să-Ţi placă.

Croiți drum Celui ce înaintează,
Prin câmpiile destinului,
El viața tuturor ne-o dirijează,
Domnul Dreptății e Numele Lui!

Privind în jur, ne pare-o nedreptate:
Unii-s bogaţi, alţii săraci,
Dar voia Ta este egalitate,
Şi asta vrei, în Israel să faci.

Pe cei avuţi îi vrei miloşi:
Şi-aştepţi ca, liberi, să-Ţi dea ascultare,
Nu lauzi fapta unor robi fricoşi,
Dorești ca voia-Ţi să ne fie desfătare.

Cel care strânge mult, să nu se-mbuibe,
Iar altul, ce puţin culege,
Să-i fi completată lipsa-n tolbe:
Ai hotărât în Israel ca lege.

Pe învăţaţi, Tu îi doreşti smeriţi,
Căci în Cristos este comoara
De-nţelepciune şi de cunoştinţi,
Iar pe creștin, mândria îl doboară.

Cei care sunt, la chip și trup, frumoşi,
Să mulţumească Celui Sfânt, mereu,
Să fie şi-n credinţă- sănătoşi,
Să nu cadă în cursa celui rău!

Chiar grecii, cu filozofii păgâne,
Credeau că sufletele celor arătoşi,
Datoare sunt să fie-n trup stăpâne,
Să fie ei şi-n caracter frumoşi.

Așa grăiește Domnul Dumnezeu:
„Nu vă făliți cu bani, minți, sănătate!
Să vă mândriți că știți Cine sunt Eu,
Cel care judec, fac milă, dreptate!”

O, Doamne, Tu-ţi doreşti Mireasă,
Fără cusur şi fără zbârcitură,
Echilibrată şi armonioasă,
Să fim aşa cum scrie în Scriptură!

Amin!

17-02-2013, Craiova