Tot timpul Dumnezeu ne-a cuvântat –
La miezul nopții,-n faptul dimineții:
Cât toată lumea asta-a existat
Cu Viața ne vorbește Domnul Vieții.

Cuvântul Lui ca foc mistuitor
Oricare umbră-o șterge cu uitare
Și-nalță cu aripile un dor
Cinstit ce tinde-n viața viitoare.

Răsună Glasul Lui peste pământ
Și îl aude orișice ființă:
„Voi, oameni, ce făcurăți legământ
Când v-ați întors la Mine-n pocăință

O judecată-n voi trăiește-acum
Și judecată-n ceruri ea rămâne
În orice clipă-a vieții, pe-orice drum
Răsplată pentru rău și pentru bine.

Eu nu cer bani ori vitele ca dar,
Nici bogății nu cer și nici legume
Mi le aduceţi numai în zadar
Căci Mie Mi-aparţine-ntreaga lume.

Păduri cu fiare, mările cu pești,
Munții înalți și cerurile-n stele –
Cum poți pe Mine tu să mă hrănești
Cu daniile tale mărunțele?

Dacă-o nevoie-n tine a lovit
Să-mi ceri cu îndrăzneală ocrotire
Și nu-mi da mulțumirile pe gât,
Ci viața ta să-mi fie mulțumire.

Eu nu te voi uita nici într-un caz,
Răspunsul Meu cu tine o să fie
Și dacă poticnit vei fi-n necaz -
Înaripat vei fi de bucurie.”

Isus se-ntoarce și la alți „creștini”
Ce se-mbulzeau în gloate și în gloate:
„Eu nu vă știu căci îmi sunteți străini
Cu toate-nvățăturile din Carte.

Ce tot înșiri versete din Scripturi
Când nu poți suferi și o mustrare,
Iar legăminte doar sunați din guri
Să fie pronunțate numai tare.

V-ați înălțat case de rugăciuni -
Altfel să vă rugați n-aveți putere,
Tot semănând prin ele doar minciuni
Să v-adunați onoare și avere.

În vicleșuguri mințile-s la toți
Legându-vă cu cei fără rușine:
Cu hoții te ții – sunteți și voi tot hoți,
C-un desfrânat – desfrâul e și-n tine.

Limbi despicate vouă vă dau glas
Și măști de „sfinți” v-acoperiră fețe
De vă strâmbați pe scene în extaz
Spunând că: „Domnul vrea să ne învețe!!!”

Dacă vedeți un frate credincios
Voi îi zâmbiți cu palma și cu buze
Din spate ponegrindu-l mincinos
Onestitatea lui să vă amuze.

Eu nu vă mustru – nu vreau să vă știu,
Osânda mea doar vă va fi aproape,
Credința voastră este un pustiu
Și nimeni n-a fi-n stare să vă scape...

Toţi pe altar ce-n mulțumire-și pun
Viața lor să-mi fie-n față toată
Vor fi conduşi numai pe drumul bun
Și nu vor mai vedea vreo judecată!”