Mă scaldă-n iubire,
Pe braţe de soare
Mă leagănă-n lanul de grâu, sfânt spicul copt,
Mă spală-n limpedele cerului, cale,
. . . Preasfântul, Iubit, Savaot.
Mă cheamă-n grădina-I,
. . . Frumos Paradisul
În "Duhul cel Sfânt",
Mă duc după El,
Eu zbor, căci îmi arde de dor,
. . . Toată fiinţa, irisul
Mă duc să-I cunosc necuprinsul.
. . . Acolo, nu-i noapte,
Nici şoapte de iarnă,
Nici geru-ngheţat în vorbiri,
Nici faţa hidoasă a urii;
Doar petale-n miros "trandafir".
. . . Şoptesc în iubire
Şi nu îmi simt paşii.
Căci zbor . . . lin, în patria mea,
Mă mângâie aripi din cerul albastru,
În noua făptură, nou, haina mea.
. . . E doar o ieşire,
Spre Sfânta Cetate,
Un zbor ca şi altele,
. . . Ce le-am parcurs
Cu Domnul de mână,
În Duhul de Slavă,
Când fiinţa-mi, în zbor sfânt,
Mi-a uns.