Te înfoiești puternic și fălos
Și-n răutate îți găsești deliciul
Glorificându-ți traiul vanitos
Cu limba ascuțită ca și briciul.

La bine nu iei seama, ci la rău,
Dreptatea o înăbuși cu minciună –
Doar vicleșug ți-i înconjurul tău,
Înșelători în jur ți se adună.

Dar Dumnezeu nu va întârzia
Mândria să-ți răstoarne în distrugeri
Și clipe risipind din viața ta,
Și rădăcina din pământ ți-a smulge.

Așa va fi cu orice om trufaș
Care-n ambiţii și-a umflat cetate
Tot încercând șiret și pătimaș
Pe alte vieți orgoliile să-și poarte...

Isuse, sunt în Templul Tău senin
Și lângă râu-n ape transparente
Înmuguresc ca fragedul măslin
Din sânul primăverilor fervente.

M-oi răspândi ca bucium de cocor
Ca orișice suflare în Credință
Să-nalțe un cuvânt mulțumitor
Cuvântului de-a Lui bunăvoință.