Într-o zi un new-yorkez şi un prieten al său, indian cheroke, se plimbau pe un bulevard aglomerat al New Yorkului. La un moment dat indianul îi spuse prietenului său:

- Am auzit un greier cântând.

- Eşti nebun. E după-amiază, strada este aglomerată, traficul intens e zgomotos şi tu îmi spui că ai auzit un greier cântând.

- Nu, nu sunt nebun. Chiar îl aud cântând şi acum. Aşteaptă o clipă.

Şi indianul se îndreptă înspre o peluză mică din faţa unui magazin şi, după câteva minute de căutare, se întoarse spre prietenul său cu un greier în pumnul drept.

- Cum ai reuşit să-l auzi? îl întrebă orăşeanul.

- Vezi tu, fiecare aude zgomotul cu care se obişnuieşte cel mai mult, la care îşi acordează urechea vreme îndelungată.

Şi pentru a fi şi mai convingător, indianul scoase din buzunarul său un pumn de monede şi le dădu drumul pe caldarâm. La clinchetul ascuţit scos de monedele ce au căzut pe asfalt, mulţimi de trecători grăbiţi întoarseră imediat capul.

Oare care este sunetul cu care urechea noastră este obişnuită? Este vocea lui Dumnezeu sau este o altă voce - a lumii păcătoase, care te cheamă spre o viaţă murdară şi plină de zbucium?

Şi dacă auzi vocea lui Dumnezeu, o auzi clar, sau nedefinită, ceţoasă?

Să ne apropiem de Dumnezeu şi de Cuvântul Său şi să ne acordăm bine urechea pe această frecvenţă pe care ne vorbeşte El în fiecare zi. Dacă ne vom obişnui cu glasul Lui, îl vom putea distinge clar întotdeauna dintre miile de voci care se aud zilnic şi ne vom putea împlini misiunea pe care o are El pentru noi.