Nu la întâmplare

Pe la amiaz’ ieşise din postată,
La fix, ca un ceas elveţian...
Şi se-ndreptă spre cas’ cu inima-mpăcată
Bucuros, că mai făcuse-un ban!


Pe-acelaşi drum, pe de rost ştiut...
Cu dorinţe şi planuri mari în minte
Şi c-o mulţime de proiecte de-nfăptuit
Chiar soarele îl aproba, mergându-i înainte!


Nimic nu reuşea să-i tulbure pacea,
Aparentă, instalat-uşor pe conştiinţă
Şi pe când la copii cu gândul se ducea
La ce facultăţi să-i deie cu putinţă,


Drumul lui se-ntersectase dintr-o dat’
C-un străin urmat de-o gloată mare,
Şi fără să fie prea multe întrebat
Se trezi c-o cruce grea-n spinare...


Nu aşa vroia să intre în Sabat
Cărându-i altuia povara-n spate,
Şi nu-nţelegea de ce pe el l-au racolat
Când erau şi alţii mai voinici prin gloate!


Simone, tu crezi că-i pură întâmplare
Faptul că lucrurile-ţi merg deodat’ pe dos,
Când eşti silit de-mprejurare
Şi adus în preajma crucii lui Hristos?


Tu chiar crezi Simone că-i coincidenţă
Falimentu-n care ai intrat?
Boala ce te macină în permanenţă,
Şi cuptoru-n care eşti lăsat?


Oare nu cumva, Isus vrea să te-ntâlnească
Ca să-I cunoşti măreaţa Lui iubire?
Singura ce poate să te mântuiască,
Şi să-ţi dea dumnezeiască fire?

~Amin~