Am o sora, ce ma iubeste,
si-mi doreste pocainta,
dar nu a ei mustrare
ma doare
ci neputinta.

Neputinta mea cea rea,
de cate ori n-o infrunt
pana cand ma urasc
eu pe mine,
pana cand uit cine sunt.

Din ce-a fost,
tot mai putin imi ramane
iar adanc, rascolindu-mi fiinta,
ma gaseste mereu, pocainta.