Uneori, oamenii sunt tentaţi să creadă că păcatul este un lucru în sine: este un fel de... ceva obscur şi puternic care planează prin univers și care, dacă se agaţă de tine, faci acele lucruri nedorite care sunt impuse de răul ce a pus stăpânire pe tine. Și, dacă păcatul este un lucru, iar Dumnezeu a creat toate lucrurile, atunci pare logic că Dumnezeu a creat păcatul.

          Cred că problema aici rezidă în faptul de a considera păcatul ca fiind un lucru şi aceasta cred este o greşeală. De multe ori, pun oamenilor această întrebare: aţi mâncat vreodată gaura unei gogoşi? Nu mă refer la acele gogoși care poartă această denumire și care se mănâncă duminica după biserică, ci în sensul unei găuri propriu-zise a unei gogoși clasice. Vedeţi? O gaură de gogoaşă nu e ceva care se poate mânca, de fapt, nu este nimic. Dacă vreţi, este locul care a rămas în urma mâncării gogoşii. Filozofii au spus astfel: o gaură de gogoaşă nu are o stare existenţială, sau cu alte cuvinte, nu are o existenţă obiectivă, ci este un cuvânt folosit pentru a descrie un loc unde lipseşte ceva. Umbra este la fel: nu reprezintă ceva ce există în sensul că ar avea fiinţă, ci mai curând un loc unde lumina nu este prezentă. Cred că acest fel de a raţiona ne ajută foarte mult în gândirea despre păcat: păcatul nu este ceva care a trebuit să fie creat, ci este mai degrabă o breşă în bunătate. În felul acesta a gândit St. Augustin, iar Thomas Aquinas a instaurat, într-un fel, această idee... dar, de fapt, este ceva uşor de înţeles pentru majoritatea oamenilor dacă privesc această noţiune din perspectiva aceasta.

          Aşadar, nu este ca şi cum păcatul ar fi fost ceva care a trebuit să fie creat. Ceea ce a creat Dumnezeu este o lume în care orice lucru a fost desăvârşit şi, observaţi că la început citim în relatarea noastră că acesta a fost bun, acesta a fost bun, acesta a fost bun... toate lucrurile au fost bune. Dumnezeu a creat omenirea perfectă, exact în felul în care se cuvenea să fie. Dar libertatea de alegere cu care a fost înzestrat omul a fost folosită aşa încât să micşoreze binele în lume și tocmai această atenuare, această carenţă, această lipsă din bine este ceea ce numim abaterea de la adevărul absolut sau păcat. Această gaură în perfecţiune, dacă vreţi.

          Nu, Dumnezeu nu a putut crea răul care există în lume, dar aceasta nu reprezintă o slăbiciune a lui Dumnezeu, ci este doar un fel de a exprima un lucru negativ într-un mod pozitiv sau poate ar trebui să spun invers: este o exprimare negativă a unui lucru pozitiv.

          A afirma că Dumnezeu nu poate să creeze răul nu este pentru a identifica o deficienţă în El, ci pentru a distinge ceva bun în El, o calitate/virtute. Dumnezeu nu poate niciodată să eşueze în a face vreun lucru bun şi atunci, a spune ca ar fi creat păcatul ar reprezenta o neputinţă. Ori, Dumnezeu este prea bun pentru a face aceasta. De fapt, El este perfect și de aceea nu poate sa greşească cu nici un chip.