MI-AȘA DE DOR...

Mi-așa de dor de clipa-n care
Privirea Lui mă va capta
Și Mirele-mi va da intrare
Și-apoi cu El pe veci voi sta.

Îl voi vedea așa cum este
Cu un surâs cuceritor
Acolo-n zările celeste
Unde-i al nostru Domnitor.

Ce farmec sfânt mă va cuprinde
Când străluciri din fața Sa
Pe chipu-mi vesel vor descinde
Și când cununa mi-o va da.

Mi-așa de dor de glasu-I dulce
Când numele-mi îl va rosti
Pe-alei cerești mă va conduce
Spre curcubeie și-ape vii.

Ce peisaje-mpodobite
În miliarde de culori!
Și simfonii se vor transmite
La aparate printre flori.

Voi auzi vorbirea-I clară
Ce mă va face să tresar
Căci îmi va spune-a doua oară
Că sunt acolo doar prin har.

Când îmi va face cunoștință
Cu mii și mii ce-avut-au țel
Voi da din nou recunoștință
Că mi-a sădit dor de Betel.

Mi-așa de dor...și nu pot spune
Atât cât aș dori să spun
Dar știu că-s în ascensiune
Ca steagul meu în Cer să-l pun.

George Cornici/16 Februarie, 2013