Inimă, de ce te clatini,
Inimă de ce suspini?
Sunt pe lume atâtea datini
Iar pe câmp atâți ciulini.

Inimă nepăsătoare
Și cu pas nehotarât,
Fericirea nu-i o floare
Ca s-o prinzi la piept și-atât.

E o luptă necurmată,
Contra vieți de plăceri,
O răsplată numarată
La sfârșit de mari dureri.

Inimă, de ce ți-i jale,
Și mai sovăi la răscruci,
Viața vine doar pe-o cale
Tu, pe care vrei s-apuci?

În acest codru de păcate
Inimă, ce mai aștepți?
Sarcini grele duci in spate
Iar stapânii sunt nedrepți.

Mult e lată și placută,
Calea ce-o strabați acum.
Dar credința-n tine-i mută
Și de un veac facută scrum.

Aurul nadejdei bune
Ca un abur s-a topit,
Ai uitat de rugaciune,
Și de cel ce te-a zidit.

Dragostea nemuritoare
Poate nici nu știi cum e...
Trece vânt, și doar te doare
Spune, inima, de ce?

Focul soarelui cainței
Daca plin te-ar incalzi,
Ai urma in pas credința
Adevarul l-ai trăi.

Inimă, de ce mai suferi,
Si-ntre doua ginduri stai?
Cresc din locuri și de nuferi
Numai tu, rămii un pai.