Tânăr Laodiceean

Tânăr Laodiceean,
Ce te crezi singur, orfan,
Disperat în lupta vieții,
Supus lumii, supus morții.

Căutând un sens în viață,
Lepădând orice povață.
Dornic să te-afirmi în toate,
Cătând zilnic libertate.
Vrei să-ncepi o nouă eră ,
în plăcere efemeră ?

Vezi că lepezi rostul crucii,
Amorțit în ceasul rugii!
De ce-atâta goliciune,
Vanitate,-amărăciune?

E Hristos realitate,
Adevăr pur și dreptate?
Slujești tu pe-aceia care,
Suferă în stâmtorare?

Vorba ta e alifie,
Pusă-n rană, carne vie?
Îndemnând în omenire,
Oamenii spre mântuire ?

Toate-n lume-s inerție?
Orișicine bine-o știe,
Mama nu se plictisește,
Când bucate ne găsește!

Tata silitor lucrează,
Nicidecum nu comentează!
Doar cei tineri văd în toate,
Juguri, muncă, nedreptate!

Ce e de făcut acuma,
Spre a fi cu Domnul sus?
Căutând în jur la toate,
Un drept sens, o rațiune,
Să cerem azi de la Domnul,
Cu toții înțelepciune!

Lăsând toți orice ambiții,
Să zdrobim al nostru eu.
Inima s-aducem jertfă,
Toți slăvind pe Dumnezeu!