PRIETENUL BUN


*
Când durerea în lacrimi pluteşte,
Atunci prietenul adevărat, Isus,
Îţi arată cât de mult te iubeşte.
Te-nvăluie în lumina de sus.

Omul prieten de multe ori e supus,
Slăbiciunilor ce firea o stârneşte,
Şi chiar de ar vrea face bine, e răpus,
De-a judecăţilor minte, ce murdăreşte.

Domnul ne trece prin ciuru-ncercării,
Şi unii şi alţii iubirea să învăţăm.
Să cunoaştem semnificaţia iertării,
Cu Isus cât mai mult să ne asemănăm.

Prietenul bun se-aseamănă cu Isus,
În el iubirea semenului, clocoteşte.
În sprijinul său bunătate a pus,
Cu mângâiere-n dureri te-nsoţeşte.

Prietenul bun ştie când te doare,
El simte când ai nevoie de ajutor,
Nu ţi-e prieten doar în sărbătoare,
Ţi-e prieten şi când nevoi te dobor.

”Prietenul bun iubeşte oricând,
şi în nenorocire ajunge ca un frate”
El plânge, când te vede plângând,
Mereu lângă tine, nu stă departe.
Amin!