Cu Domnul dupa gratii -Propriu-mi stăpân voiam să fiu
Autor: Florența Sărmășan
Album: Amaraciunea necredintei
Categorie: Zidire spirituala
Propriu-mi stăpân voiam să fiu
Chiar eu voiam să mă conving
Că singur mă pot descurca
Şi de părinţi să nu depind,
Să fac ce inima-mi dorea,
Să nu mai stau pe capul lor
-Intimitate îmi doream-
Să nu mai fac doar cum ei vor,
Să fac ce vreau, asta-mi visam.
Eram un tânăr ce doreşte
Viaţa frumos să îşi trăiască
Chiar dacă uneori greşeşte -
Are timp să se pocăiască.
Asta visam şi îmi doream
Să fac ce nu am mai făcut
Şi la nimic să n-am program,
De-ndatoriri să scap, să uit.
Părinţilor eu le spuneam
Ca să nu mă mai cicălească.
Când îmi vorbeau mă supăram-
Prea le plăcea să dojenească.
Vorbele lor drepte erau
Dar eu nu le mai suportam.
Bătrâni şi demodaţi erau.
Să nu-i mai văd asta-mi doream.
M-am hotărât rapid să plec
Într-un oraş; prieteni aveam.
O vreme nici să nu mai trec
Pe strada unde locuiam.
Eram convins şi hotărât
Că libertatea îmi lipseşte.
Am căutat şi am găsit
Că şi în alt mod se trăieşte.
Şi am plecat, i-am părăsit,
Un cerc de prieteni mi-am aflat.
Deloc nu eram plictisit,
Eram dispus, cu chef, distrat.
Iar viaţa îmi părea frumoasă -
Parcă nu mă mai săturam -
Plină de miez şi săţioasă.
Toate cu poftă le făceam.
Nu eram singur niciodată
Căci prietenii mă vizitau.
Uşa le deschideam îndată;
Se bucurau când mă vedeau.
Iar câteodată-i găzduiam
Până târziu -ne petreceam
Făceau câte un duş, mâncau.
Eu prietenia o respectam.
Inima îmi era deschisă
Pentru acei din grupul meu
Şi usa nu-mi era închisă
Iar ei mă căutau mereu.
Fete-ndrzneţe, curajoase
Calea, mereu mi-o aţineau.
Pe toate le vedeam frumoase.
Cu ele banii-mi cheltuiam.
Şi risipeam fără încetare
Banii pe care i-am trudit.
În faţa lor mă dădeam mare,
Nu îmi păsa c-am cheltuit.
Singur de mine mă miram
Cum m-am putut aşa schimba?
Când la părinţii mei eram
Nicicând prin minte nu-mi trecea
Că aş putea să fiu în stare
Chiar aşa de liber să fiu,
Să pot s-ajung în toate tare
Şi atâtea lucruri ca să ştiu.
Dar erau lucruri păcătoase
Care viaţa mi-au zdruncinat.
Impresii false, mincinoase;
Satan cu tot m-a câştigat.
Fetele-n jurul meu roiau -
Ştiau că bani le dăruiesc.
Distracţii şi chefuri curgeau,
Îmi era dor să mă odihnesc
De nopţi pierdute, băutură
Şi-o fată chiar şi când nu vrei,
Ba şi câte-o înjurătură -
Să fiu grozav în ochii ei.
va urma
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/104810/cu-domnul-dupa-gratii-propriu-mi-stapan-voiam-sa-fiu