Când chem
Autor: Alexandrina Tulics
Album: Fărâme de lumină
Categorie: Laudă și închinare
Când pasul mi-atinge pământul
Şi inima, spre Tine mi-o îndrept,
Te caut Isuse spre culme,
Te chem, Te doresc, Te aştept.
Când cântul din mine porneşte...
Spre culmi,
Să Te-ntâmpine-n nori,
Răspunde-mi !
Căci Tu, eşti aproape
Răspunde-mi !
La al glasului meu dor,
Răspunde-mi!
Şi vino, Isuse,
Că-i frig, şi mi-e greu,
Greu de tot!
Întinde sfânt, mâna Divine,
Şi-mi scoate greul din piept.
Când planuri urzite de moarte,
Şi gânduri, trimise de rău,
O, vino, şi nu fii departe,
O, vino,
Mă scapă de plumbul cel greu.
Din mine, off-ul Te cheamă,
Vin' Doamne!
Căci şi eu, sunt al Tău.
Se scutură sufletu-n geamăt
Şi cerul primeşte chemarea,
Când fiul, de jos, din ţărână,
Îşi cheamă şi-aşteaptă ... Salvarea.
Şi dusă... e negura nopţii
Ţăruşul înfipt fără milă,
- Isus a venit!
E aici, în mâna-I, cu pacea preaplină.
Se-nghesuie ziua în suflet,
În laudă, spre Creator,
Lumina din mine se-nalţă,
Spre Scumpul şi Blândul, Păstor.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/104878/cand-chem