Născut din nou...
Autor: Bulzan Marian Gigel
Album: Poezii
Categorie: Diverse
Dumnezeu la început
Omul din pământ făcut,
Lumea cu tot cei pe ea,
Doar un lucru nu-l avea...
Era omul întins, jos,
Modelat după Hristos,
Sta ţărâna pe pământ...
Până-aici nimic preasfânt...
Lutul era frământat,
Şi prin forme asortat,
Toate să se potrivească,
După forma cea cerească!
Dumnezeu în chip de om,
S-a ascuns ca în tablou!
Astăzi dacă ne privim,
Ce vedem?şi ne uimim...
Era încă lut uscat,
Doar ţărână, frământat!
Fără gânduri şi simţiri,
Fără venele subţiri!
Atunci Dumnezeu, maestrul,
A-nceput să facă testul:
A suflat un duh în nări,
Dându-i formei, alte stări!
Şi aşa duhul cu trupul,
Au format ceva:un cuplu!
Sufeltul cel omenesc
Duh ceresc, lut pământesc!
Duhul e din Dumnezeu!
Lutul e pământul greu!
Când acestea s-au unit,
Adam,el, şi-a revenit!
Tot la fel lui Nicodim,
Îl întreabă-aşa senin:
Domnul cu un glas mai fin,
Noaptea pe cerul senin:
"Nicodime!Om bătrân...
Tu, în lege, eşti...stăpân!
Nu vrei să te naşti din nou,
Să salvezi tu, duhul tău?"
Nicodim era uimit...
Că un om născut din nou
Venea să fie primit
Circumcis ca în popor!
Aşa legea evreiască
Spunea naşterea la om!
El venea să se căiască,
Din păcat, trezit din somn!
Atunci legea evreiască,
Îl primea între evrei,
El schimba şi Dumnezeul,
Şi cultura între ei!
Nicodim ştia aceasta...
Şi rămase prea surprins,
Că e om bătrân cu firea,
"Cum?eu nu-s în paradis?"
Domnul din încurcătură
Nu îl lasă să se-afunde!
Ci-i descoperă-n scriptură,
Şi cuvântul îl pătrunde...
"Ai văzut tu vântul rabi?
Că eşti om bătrân acum...
"Eu?nu Doamne...însă brazii,
Vântul îi smulge din drum..."
"Vezi tu, vezi, măi...Nicodime!
Vântul vine, nu ştii unde...
El se duce şi te ţine,
Prafu-n ochi să nu te-apuce..."
Omul, dacă nu reface
Duhul său cu cel Prea-nalt
Nu mai are părtăşie
Cu Acel, care l-a dat!
Dacă nu mărturiseşte
În botez că l-a primit...
Pe Acel ce mântuirea,
Duhul Său a înoit...
Nu se poate să-noiască,
Ce Adam a ruinat...
Numai în credinţa-n Isus,
Ni se iartă-acest păcat!
Diavolul e duh şi el!
Dar nu e cu Dumnezeu...
Asta-i marea diferenţă!
El nu are, ce am eu!
El nu are părtăşia,
Cu acel care ne-a dat,
Duh de viaţă în grădina
Ce pe veci ne-a blestemat!
Şi blestemul e o tristă,
Rupere de Dumnezeu!
Duhul nost avea închisă,
Poarta către harul său!
Însă harul ni s-a dat!
Prin Isus ce a murit!
Poarta el ne-a descuiat,
Ca să fim în Paradis!
Cine crede azi în El,
Are viaţa cea veşnică...
A pornit de-aici spre cer,
Aşa că nu mai e frică!
Noi ne-am împăcat cu El!
Şi prin duhul lui din noi,
Avem viaţă fericită,
Chiar şi-n ziua de apoi!
Lazăr a murit!Şi trupul,
L-angropat de milă toţi!
Au pus mână de la mână,
Nu prea mult, că erau hoţi!
Şi bogatul a murit!
Însă doar cu trupul lui,
Că în chinul cel cumplit
Duhul său era altui...
Duhul a ajuns în iad!
Că nu poate ca să moară,
Ce e veşnic, e păstrat:
Sau în iad, sau sus, în Ţară!
El avea chiar amintiri,
Despre fraţii lui, şi-acum,
Flăcările îl ardeau,
Dar minune:fără scrum!
Lazăr chiar bolnav a fost,
Dar născut din Dumnezeu,
Duhul când s-a reântors,
A venit la Tatăl său!
Trupul merge în pământ,
Dar ce Dumnezeu a dat,
Nu se-opreşte la mormânt,
Ci acolo se despart!
Sufletul iar se desparte:
În duh şi în lut trupesc!
Asta e sublima moarte,
Ce separă, ce-i firesc!
Dacă tu nu eşti născut,
Şi din apă şi din duh,
Trupul ,merege iar în lut...
Duhul tău?ce-i de făcut?
Prin procesul pocăinţă,
Intri-n graţia celui Sfânt!
Prin botez şi prin credinţă,
Scapi de iad şi de urât!
Pune-ţi azi o întrebare:
Ca Adam şi Nicodim...
Unde oare o să mergem
Dacă nu ne pocăim?
Cine ne mai dă relaţia,
Ce am rupt-o la-nceput,
Cu al nostru sfânt părinte,
Dumnezeul nevăzut?
Doar Isus!E mântuirea!
E salvarea ta din iad!
El te duce în prezenţa,
Dumnezeului cel drag!
Eşti născut tu pentru cer?
Prin Isus?Din Dumnezeu...
Dacă da, atunci ferice..
Dacă nu...e foarte rău!
Viaţa orişicum ne-aşteaptă!
Ori în bine ori în rău!
Rău va fi azi pentru tine,
De nu-l ai pe Dumnezeu!
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/104890/nascut-din-nou