Pornit-am Doamne cu nădejde

Pornit-am Doamne cu nădejde
Pe calea cea sfântă şi bună,
Prin Duhul Sfânt spre a face
O casă trainică, împreună,
Care să stea tare în furtună.

O! şi nu mă voi mai despărţi
De Tine şi de-al Tău ajutor,
Ce-mi dă putinţă să zidesc
La casa mea, tot mai cu spor,
După-al Tău chip de Creator!

Pornit-am Doamne cu nădejde
Că-n opera de transformare
A firii vechi, într-un om nou,
Tu imi vei fi, -ntr-ajutorare
S-ajung la sfânta asemănare!

Ca şi la chip, ... şi la făptură
Să-Ţi fiu asemenea în toate,
Pentru-a primi ca moştenire
Măreaţa scumpă, eternitate,
Cu-atâtea bogăţii, ... create!

Pe care Doamne să le-admir
Şi să mă bucur contemplând
Minuni ce ochiul n-a văzut,
Ce s-or întrece rând pe rând
Să-ncânte mintea, existând.

Flavius Laurian Duverna
28 februarie 2013