Gândul meu

La Tine mă rog, putere să cer,
Păcatul aleargă și azi.
Foșnește ca vântul prin frunze uscate,
Prin ramuri de plopi, sau de brazi.

La Tine ghenunchiul îl plec cu sfială,
Și nu știu de unde să-ncep.
Că nu-s filosof, a știi ce să ceară,
Sunt râu de pacate, ce curge încet.

Spre Tine alerg, o șoaptă a prinde,
Din ea să-nțeleg cât de mult,
Ai plâns și oftat, în noaptea străină,
Trădat, și cu răni ce au durut.

La Tine zâmbesc, tristețea să-mi plece,
Mă-ndeamnă să uit, dar eu știu,
Tu ești Începutul, sfârșit niciodată,
Tu eşti Dumnezeu, și Tată și Fiu.

Viorel Balcan 28 august 2012