Chicago - al doilea oraş ca mărime din S.U.A.. Lux, bunăstare, localuri de petreceri, dar şi locuinţe întunecoase, cîrciumi şi baruri...

O fată nimerise în drojdia societăţii din Chicago. La început, totul părea pentru ea aşa de ademenitor, însă după aceea nu rămase decît o tristă amăgire.

Ea se amuza cu prieteni şi prietene. În adîncul inimii ei însă rodea dorul de casă al unei fiice pierdute. De ani de zile, acasă o aştepta cineva; aceasta era mama ei care ar fi dorit chiar să meargă s-o caute... Dar unde? Unde?...

Dragostea găseşte remediu. Mama îi va scrie o scrisoare, însă unde? Chiar şi pentru poliţia judiciară domiciliul fiicei este necunoscut. Fiica ei este dată dispărută.

Atunci îşi face o serie întreagă de fotografii cu chipul ei îmbătrînit de necaz. Aceste poze le lipeşte pe bucăţi de hîrtie, iar dedesubt scrie: „Vino acasă! Mama te aşteaptă!" Cu aceste fotografii ea merge prin cîrciumile din Chicago şi cere permisiunea să le afişeze pe pereţi. Să folosească oare la ceva? Oare va citi şi fiica ei? Va răspunde ea la apelul ei?...

Afară este întuneric, înăuntru doar puţină lumină, iar în acest semiîntuneric, într-un local de noapte o orchestră cîntă. O tînără femeie cu sufletul gol şi cu o viaţă ruinată se mişcă în această atmosferă sinistră. Dintr-o dată rămîne pe loc, ca lovită de trăsnet. Ce vrea să însemne aceasta? Pe perete atîrna chipul unei femei bătrîne... „Vino acasă! Mama te aşteaptă!" - Atunci scoate un strigăt sfîşietor: „Mama!"...

Cîteva ore mai tîrziu ea este acasă. Cinci cuvinte, acestea nu sunt multe, însă în ele se află şi cuprinsul scrisorii pe care Dumnezeu ţi-o adresează şi ţie: „Vino acasă! Unul care te iubeşte te aşteaptă să vii!" El vrea să-ţi dăruiască pace, bucurie şi fericire. (Ev. Matei 11:28). Să dea Domnul ca scrisoarea Lui către tine să fie tot atît de eficace ca şi scrisoarea mamei către fiica ei. Vino acasă şi nu vei regreta niciodată!