Ce poate fi atat de pret in lumea asta mare,
Cand frumusetile ii trec, ca praful ce dispare
Si ce castig ai tu in ea, de-ai fi stapan si rege,
Dar sufletul pustiu ti-ar fi, pacatu-n veci sa-l lege...

Nu-ti vinde dreptul tau ceresc, pentru o clipa moarta,
Caci nu-i nimic mai rau mai trist,decat o cruda soarta...
Atat de usor Esau si-a dat sfintita sa chemare,
Chiar de-a cerut-o mai tarziu cu lacrime amare
N-a mai primit nimic din ea doar suferinta mare.

Nu-L vinde pe Mantuitor pentru arginti sau aur!
De-ar fi Pamantu-ntreg al tau e prea sarac tezaur.
Nu-ti vinde clipele de pret si partasia-n lacrimi...
Nu sunt diamante pe pamant sa straluceasca asemeni.

Nu-ti vinde untdelemnul sfant ce arde pentru Domnul
Celor nechibzuiti si seci, ce isi iubesc doar banul!
Nu-ti da iubirea pe nimic, cand te incearca ura,
Caci lumea-i un cuptor aprins, prin ea se scurge zgura.

Nu stinge opaitul acum cand Domnul vine-noapte.
Biserica pare a uita sedusa de alte soapte
Ci ochii ingreunati de somn ii da spre atipire,
N-aude glasul de pe zid ce-i striga spre trezire...

Nu-ti vinde sacrificiul greu si suferinta dura,
Cand ai ramas de atatea ori tu singur in spartura,
Cand focul luptei pe genunchi, ingenunchia infernul...
Traia-i iubirea cea dintai, calauzit de Duhul!...

Pastreaza-ti gandul cel curat, credinta adevarata,
Pazeste-ti inima mereu, sa fie fara pata,
Iar Adevarul tine-L sus, Lumina-n asta lume,
Fii o cetate pentru toti , vazuta sus pe culme!