Ai lacrimi pe a ta faţă...
Ce lacrimi oare-ai vărsat?
De bucurie, de speranţă,
Sau de regret, pentru păcat?

Sunt unii ce nu pot plînge
N-au lacrimă în ochii lor
Şi ochiul greu le oboseşte,
Făr´ lacrima de ajutor.

Iar tu azi plîngi şi-i tare bine,
Căci simţi prezenţa lui Isus
Simţim cum iar ne face bine
Şi umărul la greu ne-a pus.

Copilul plînge căci i-e foame
Sau vreo durere l-a pătruns,
Şi mama îi dă alinare
Şi lacrimile i le-a şters.

Unii mai plîng din gelozie
Căci pofta nu li s-a-mplinit,
Şi lacrimile pot să deie
Ceva din moftul mult dorit.

Dar altceva Cuvîntul spune
C-acolo sus, în raiul Său
Într-un burduf o să se-adune,
Ale noastre lacrimi de la greu.

Şi orice lacrimă fierbinte
Ce o pătrunde ai tăi ochi,
În cer, Domnul azi ia aminte
Şi-ţi dă putere iar să lupţi.

Nu te mira de-i presărată
Cu lacrimi, cu dureri, cu-amar,
A vieţii tale cale toată,
Că-n ceruri este un hotar.

Ferice de acel ce plînge
Căci el mai poate fi salvat
Şi lacrimile i le strînge,
Şi iar va fi el mîngîiat.

Chiar dacă azi nu se opreşte
Din ochii tăi lacrima de dor,
În mîngâieri, nu conteneşte,
Să poţi ieşi biruitor.

La despărţiri, se varsă lacrimi
Ce parcă nu-s de mîngîiat;
Dar tot Isus, pune un lacăt,
Şi-alin, la cei ce se despart.

Unii ni-s daţi pentru o vreme
Aşa, ca stîncă de-ajutor.
Şi-apoi, noi hotărîri s-or cerne,
Şi lacrimi curg, ca un izvor.

Mi-e dor de ziua aceea mare,
Mi-e tare dor de-al nost´ Isus!
Vărs lacrimi des, în aşteptare,
Şi zic: "Cînd vei veni Isus?

Te-aştept cu ochii plini de lacrimi
Vino o clipă mai curînd;
S-au scurs atîtea generaţii
Dar harul Tău ne e deajuns."

Opreşte-ţi plînsu-n disperare,
Nu te gîndi căci nu mai poţi
Domnul mai dă o vindecare,
Şi lacrima îţi are-un rost.

Răspunsul va veni îndată
Răscrucea ţi s-a luminat
Şi ca o mamă, ca un tată,
Din nou pe braţe te-a purtat.

Rămîi smerit în ascultare,
Chiar de ai lacrimi pe obraz.
Dreptatea nu este sub soare,
Dar Domnul, îţi mai dă răgaz.

Stigă şi tu azi "MARANATA!"
Chiar şi atunci cînd ţi-este greu
Căci vine, vine şi răsplata
Şi mîngîierea-n cerul Său.

Mai lasă-o lacrimă cu pace,
Căieşte-te de-al tău trecut
Răul opreşte-te a-l face,
Şi pacea-o vei primi-n curînd!

Voi, lacrimi ale curăţiei,
Valoarea ce s-a pus în voi
Nu e ca gustul bogăţiei
Ci mult mai mult, e pentru noi.

Căci voi ne ţineţi în viaţă,
Aici, pe-acest pămînt străin.
La Domnul, tot mai e speranţă
Şi alinare la suspin.

Nu e cuprins în nici o slovă
Ce mare e dulceaţa lor.
Chiar dacă-ades sunteţi o probă,
Sunteţi comoară în popor.

Acolo unde curg lacrimi,
Vine şi har, şi bucurii,
Dar dacă nu-s mereu, te clatini,
Căci nu vin ape sfinte, vii.

Nu vă miraţi de e brăzdat
Cu lacrimi, al vostru obraz.
În ceruri este o răsplată,
Ce-a cîntări orice talaz.

O, lacrimă a bucuriei
Hai, mai inundă ochii mei,
Aici, în greul pribegiei
Să pot privi spre Dumnezeu!
AMIN