Dulcea nebunie
Autor: Anonim
Album: fara album
Categorie: Diverse
Graniţele între ezoterism şi ocultism sunt foarte fluctuante
(ethos 1/99)
Ce înseamnă, de fapt, ocultismul? Ghicitul în cărţi, în cafea, în palmă, în foc, tehnica alunecării paharelor, a meselor, folosirea pendulului, vrăjitoria, vorbirea în transă, scrierea automată...
...aşa se gândea în trecut. Însă tocmai când se vorbeşte de fenomenele extrasenzoriale, se ajunge foarte uşor la contradicţii şi la păreri diferite. Multe lucruri nu mai par astăzi să fie atât de clare. Ezoterismul ne este prezentat într-un mod foarte popular şi pe scară largă. Care sunt limitele care-l diferenţiază de ocultism?
Tema este greoaie, fiindcă se referă doar aparent la ceva palpabil, în spatele ei se ascund diferite construcţii ale minţii, filozofii şi concepţii despre lume. În esenţă este vorba de întrebarea: De unde putem primi orientare şi ajutor într-o lume dominată de teamă, suferinţă, boală şi nenorociri? Cine are răspunsuri concrete cu privire la frica de viaţă, de viitor şi de moarte? Tânjirea după un cămin spiritual, după o pace a sufletului, este motivul pentru care omul, în cadrul durităţii tot mai dramatice a societăţii noastre, în care nu mai contează decât rezultatele, îşi doreşte tot mai mult ceva ce se află în afara lui. Omul caută ajutor de la ceva ce nu există în lumea muritoare. După respingerea nădejdii creştine cu privire la veşnicie, dezrădăcinaţii spirituali s-au avântat în ultimii 20 de ani în focul ocultismului.
Cele două aspecte ale "ocultismului"
În sens ştiinţific cuvântul "ocult" nu înseamnă nimic altceva decât "ascuns" (din latinescul occultum = ascuns, secret), în felul acesta sunt definite lucrurile care se sustrag unui raţionament ştiinţific; asta înseamnă că ele sunt nepătrunse de calcule şi metode de măsurare şi de aceea sunt oculte, în domeniul creaţiei sunt încă multe fenomene neexplicabile (cum ar fi migraţia păsărilor).
În sens larg, ca şi ideologie, termenul de ocultism este aplicat tuturor practicilor magice, cu care se încearcă să se facă utile forţele invizibile. Domeniul clasic al ocultismului cuprinde divinaţia, exorcismul, astrologia şi necromanţia. În cadrul acestor practici există zeci de tehnici extrem de diverse, care au toate scopul de a intra în contact cu forţele supranaturale. Ceea ce interesează sunt descoperirile de dincolo, veştile venite din lumea invizibilă. Astăzi există o tendinţă puternică de a încerca dovedirea pe cale ştiinţifică a experienţelor paranormale. Ca profan, ajungi să te simţi adeseori neajutorat în faţa explicaţiilor aduse, negăsind nimic de obiectat.
Un nou păgânism
Respingerea Cuvântului biblic ca descoperire divină nu duce în nici un caz la ateism, ci la noile sisteme religioase păgâne. Un studiu amplu întreprins în Elveţia exprimă în cifre această evoluţie. Astfel, ca exemplu, peste un sfert din populaţie crede, mai mult sau mai puţin, în virtuţile terapeutice ale pietrelor. Peste 15% se încred în horoscop, în jur de 13% se bizuie pe veridicitatea pendulului, în timp ce alte 24% sunt de părere că n-au încercat-o încă personal, însă ar putea să fie ceva real. Tot mai mulţi oameni îşi clădesc o religie după propria plăcere şi pe baza experienţei personale.
În ultima carte a Bibliei, Apocalipsa, care se ocupă de evenimentele viitoare, se vorbeşte despre o societate, care în ciuda celor mai mari necazuri prin care trece şi a celor mai grele judecăţi, nu şi-a schimbat atitudinea faţă de Dumnezeu: "Ceilalţi oameni, cari n-au fost ucişi de aceste urgii, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se mai închine dracilor şi idolilor, de aur, argint, aramă, piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor" (Apocalipsa 9:20-21).
Expresia utilizată aici, "vrăjitorii", are aceeaşi semnificaţie cu termenul actual "lucruri oculte". Pe lista nelegiuirilor omeneşti vrăjitoria se află menţionată între crimă, prostituţie şi hoţie. Aşadar nu poate fi vorba de un truc ieftin, ci de magie, de preocuparea cu lucrurile supranaturale, de credinţa în puterea forţelor invizibile. Toate acestea presupun un comportament care se află într-o concurenţă periculoasă cu credinţa în Dumnezeul cel viu.
Faţa ocultismului s-a schimbat mult în anii trecuţi. Imaginea sumbră de altădată are acum o faţă tot mai prietenoasă. Nu se mai vorbeşte în mod deschis despre "forţe demonice", însă credinţa într-o "energie cosmică" nu este în nici un caz o stupiditate de mai mică importanţă! Efectul rămâne acelaşi. O vindecătoare scrie: "Aproape toţi pacienţii mei atei au început să creadă într-o sursă de energie, fiindcă în felul acesta au perceput o pace profundă şi un sentiment de fericire deplină." Ateii încep să creadă - dar în ce? Nu în Dumnezeul cel viu, ci într-o sursă nedefinită de energie.
Această "sursă de energie", care nu trebuie înţeleasă în sens ştiinţific, o întâlnim pas cu pas în domeniul ezotericii - ca "forţă cosmică" sau "energie vitală". O găsim însă şi în alte religii, de exemplu ca fiind "chi", "prana", "forţa od", "kundalini", "orgon". Numele diferă în funcţie de cultură şi religie. La o privire mai atentă, se observă că multe oferte terapeutice moderne mijlocesc mesaje religioase. Ele funcţionează în cadrul unui sistem de gândire care are o anumită imagine despre Dumnezeu şi lume.
Ezotericul: blânda nebunie
Succesul pe care ocultismul îl are în vastul domeniu al ezotericului este deosebit de mare, tocmai fiindcă poate fi foarte greu identificat, în ultimii 15 ani mijloacele şi terapiile care utilizează forţele cosmice şi energiile vitale au luat o amploare deosebită. Acest lucru este ilustrat de oferta de carte, dar este vizibil şi prin faptul că, de exemplu, pietrele preţioase nu mai sunt astăzi doar frumoase, ci se presupune că au şi puteri vindecătoare. Ceea ce pe timpuri era experimentat pe ascuns de unii excentrici, a ajuns astăzi să fie propagat şi vândut pe scară largă, cu marele sprijin al mijloacelor mass-media. Recent, un post naţional de radio a inaugurat o emisiune în care oferă posibilitatea unei ghicitoare în cărţi să citească zilnic timp de o oră viitorul ascultătorilor.
Sau să privim aşa-numita "terapie Bach cu muguri". Conform prospectului, aceste picături ajută "la păstrarea sănătăţii sufleteşti şi la dezvoltarea caracterului". Florile respective promit să pună în ordine stările sentimentale, de exemplu să transforme nerăbdarea în răbdare sau resemnarea în speranţă. Picăturile ar avea întotdeauna efect, indiferent de felul în care sunt folosite: sunt picurate pe limbă sau pe stomac ori e purtată sticluţa cu licoare în buzunarul de la pantaloni sau este pusă lângă pat. Aceste picături se spune că sunt capabile să cureţe sufletul, ceea ce reprezintă o importantă promisiune de natură religioasă.
Cum să evaluăm un asemenea mijloc? Din punct de vedere al compoziţiei chimice se poate spune că el nu conţine nici un fel de substanţe active. De aceea mugurii respectivi nici nu pot fi vânduţi în mod legal ca mijloace terapeutice. Cu toate acestea, ei sunt comercializaţi ca atare, fiindcă descoperitorul lor, dr. Edward Bach, explică efectul lor la un alt nivel. El porneşte de la forţele active "spirituale"; mugurii ar conţine nişte oscilaţii, capabile să deschidă sufletul. Bach menţionează la un moment dat textual că orice comportament negativ este astfel "spălat".
Poate fi pur şi simplu şters un comportament greşit, care afectează nişte relaţii inter-umane şi care este păcătos? Întrebarea este: Am eu încredere într-o asemenea explicaţie sau nu? Aici ne mişcăm pe tărâmul credinţei, fiindcă preparatul nu poate fi explicat în mod ştiinţific. El se bazează pe nişte forţe ascunse percepţiei noastre, forţe extrasenzoriale sau oculte. Acest tărâm este de fapt şi un teren ideal pentru diferite manipulări şi înşelătorii. Revista "Psihologia astăzi" a definit cu câtva timp în urmă experienţele care se bazează pe puterea magneţilor sau a cristalelor pur şi simplu ca fiind "curate înşelătorii".
Atunci cum se ajunge totuşi la anumite rezultate cu ajutorul acestor mijloace şi metode? Există un întreg şir de explicaţii posibile:
Cel mai important sprijin al medicilor şi al celor ce practică tratamente naturiste îl reprezintă vindecarea spontană sau auto-vindecarea. Sistemul imunitar rezolvă singur multe boli, fără ajutorul medicului şi fără medicamente.
In paralel cu remediul disputat se face şi un tratament medical. Dacă se constată o ameliorare a bolii, efectul este atribuit medicinii alternative.
Placebo sunt acele pilule sau picături care nu conţin nici o substanţă activă, nişte pseudo-preparate. Medicii le prescriu atunci când bolnavului îi lipseşte voinţa de a se face iarăşi sănătos, în felul acesta este mobilizat psihicul pacientului, şi, ca urmare, capacitatea lui de vindecare. Este interesant că preparatele placebo au efect exact în acele domenii în care par să acţioneze şi metodele alternative discutabile; acest lucru este un alt indiciu al faptului că nu medicamentul este important, ci metoda.
Aici iese în evidenţă şi un punct slab al medicinii. A lua pe cineva în serios, a-ţi face timp pentru el, a-l putea asculta, reprezintă marele atu al terapiilor "blânde". Terapeutul întăreşte prin interesul acordat încrederea bolnavului în vindecare. Asta fiindcă orice boală este şi o suferinţă psihică. Dacă sunt bolnav fizic, atunci şi sensibilitatea mea sufletească este atinsă; în consecinţă, voi căuta ajutor şi sprijin indiferent de unde ar veni. Un proverb spune: Un om sănătos are 99 de dorinţe, pe când unul bolnav doar una. Într-o asemenea stare deosebită, omul este expus şi poate fi influenţat din toate părţile, iar criteriile pe care le respectă de obicei, acum nu le mai ia în seamă. Pe plan sufletesc, logica medicinii tradiţionale nu poate fi de prea mare ajutor şi tocmai aici înaintează metodele alternative.
Credinţă / sugestie
Dacă ajută până şi credinţa într-o pilulă, atunci şi sugestia exercitată conştient din afară are un efect.
Spre exemplu: o femeie se simte nervoasă şi agitată. Ea are probleme în relaţiile cu copiii, care vor să facă totul altfel decât le spune ea. Complet neajutorată, se confruntă disperată cu fiecare asemenea situaţie şi, drept urmare, apelează la o terapeută ce foloseşte cristale. Sufrageria acesteia este zugrăvită toată în nuanţe calde. Terapeută e simpatică şi are o voce plăcută; e o femeie drăguţă, foarte atentă şi compătimitoare. Clienta se culcă pe canapeaua moale. Specialista în pietre preţioase îi vorbeşte cu voce înceată, pe un ton calm şi liniştitor, îi pune pacientei un cristal pe frunte şi o a doua piatră în mâna dreaptă, în final, apasă ambele mâini ale femeii pe stomac şi-i şopteşte: "Simţiţi căldura care se scurge prin şakra dumneavoastră solară? Respiraţi o dată adânc! Eliberaţi-vă de tot ce vă împovărează! Simţiţi cum energia negativă este absorbită prin mână şi frunte de către cristal? Sunteţi liberă şi tot mai uşoară. E foarte bine. Puteţi fi sigură că sunteţi o părticică a cosmosului."
Fără nici o îndoială, femeia tratată astfel se simte după aceea mai bine - până la următorul haos din familie. Fiindcă acest "tratament" nu a reprezentat o soluţie, ci doar o refulare, un refugiu care poate duce la o dependenţă nesănătoasă. Fără încrederea în pretinsa ei putere de vindecare, piatra preţioasă îşi pierde eficienţa. Fără credinţa în energiile ei ascunse, piatra rămâne doar o piatră. Faptul că un cristal poate absoarbe energii, gânduri negative sau păcate, nu are nimic de-a face cu fizica, ci mai degrabă cu magia şi ocultismul.
La astfel de practici suntem, în general, de la Adam şi Eva încoace, extrem de vulnerabili. Fizicianului Niels Bohr îi plăcea să povestească următoarea întâmplare: "Un om agăţa odată o nicovală deasupra porţii. Vecinul îl întreabă: 'Eşti atât de superstiţios, încât să crezi că nicovala îţi va aduce noroc?' 'Nu, bineînţeles că nu', răspunse bărbatul cu un aer de superioritate,' însă se spune că ajută şi atunci când nu crezi în aşa ceva.'"
Înşelătoria ocultă, demonică
Încrederea investită într-o minciună poate avea de asemenea un efect, însă şi consecinţe foarte grave. Există vindecări care duc la rău, adevărate înşelătorii demonice. Asta se întâmplă atunci când un mijloc, o metodă sau o dogmă îl îndepărtează pe om de Dumnezeul cel viu şi-l înlănţuie complet. Datorită încrederii investite în mod greşit, un asemenea om rămâne prins într-o reţea de tensiuni, de dependenţe şi temeri. Cine îşi deschide conştiinţa lumii oculte, ajungând astfel victima forţelor necunoscute, acela abia mai poate fi înduplecat de la convingerile sale prin argumente raţionale. O singură forţă spirituală mai puternică este capabilă de acest lucru: Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, Cuvântul viu. Însă El este dragoste şi de aceea nu constrânge pe nimeni. Depinde de fiecare individ în parte să asculte de vocea Sa.
Distracţie pentru cei tineri?
Practici oculte precum tehnica paharelor, ghicitul în cărţi sau şedinţele spiritiste au devenit o joacă pentru tineri. La aceasta contribuie fascinaţia obscurului, plăcerea de a face ceva neobişnuit. Se consideră că ar fi vorba doar de un fenomen explicabil empiric, o joacă inofensivă pentru trecerea timpului.
Un sondaj făcut în Germania a scos la iveală că aproape fiecare al treilea tânăr a avut deja contact cu spiritele prin intermediul pendulelor, al ghicitului în cărţi sau prin tehnica paharelor. Au fost chestionaţi 1367 de elevi între 13 şi 19 ani. În Berlinul de Vest 2,4% din tineri au participat la o şedinţă de magie neagră cu închinare la diavol. Au fost toate astea doar joacă şi distracţie? Nici pe departe: aproape un sfert au spus că li s-a făcut frică. Acesta este aşadar cazul când se încearcă să se rezolve problemele personale cu ajutorul practicilor oculte. Dar cum poate fi ajutat un tânăr căruia i s-a spus că va muri peste trei ani? El este legat de mesajul primit de dincolo şi nu mai poate fi ajutat cu logica.
Când se pune problema supranaturalului, trebuie să mă întreb mereu: în ce îmi pun încrederea? Credinţa noastră este în orice caz puntea către lumea invizibilă.
Într-o meditaţie cu pietre preţioase s-a sugerat: "Ametistul îţi arată calea către lumile spirituale ale luminii. El îi dă inimii tale spirituale puterea să se îndrepte uşor către lumile extrasenzoriale şi să se regăsească în noi câmpuri şi sfere (...) Dacă eşti pregătit să primeşti un sprijin din lumea spirituală, atunci roagă-te ca o fiinţă luminoasă sau un înger să se desprindă din lumea spirituală şi să vină la tine (...) Mulţumeşte esenţei ametistului tău pentru energiile sale şi pentru faptul că s-a pus la dispoziţia ta ca punte de legătură cu lumea spirituală" (din "Răspunsul inimii" de A. Blind-Klinger).
Împărăţia invizibilă a întunericului
Lumea vizibilă este înconjurată de o lume invizibilă, în care există şi o adevărată împărăţie a întunericului, un stat diabolic, care se împotriveşte duşmănos împărăţiei lui Dumnezeu. Dacă cineva pătrunde cu gândurile sale în lumea invizibilă - cu cine intră în contact? Biblia ne spune limpede cum se poate stabili contactul cu Dumnezeul adevărat. Cristos a aşezat puntea dinspre lumea invizibilă a lui Dumnezeu către noi, oamenii. El a rezolvat problema despărţirii dintre Dumnezeu şi om, lămurind întrebarea cu privire la vinovăţie. Trebuie schimbat modul de gândire, în textul grecesc acest proces se numeşte "metanoia", adică a gândi iarăşi corect despre Dumnezeu şi a-l oferi locul cuvenit în viaţa noastră.
"La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. El era Iu început cu Dumnezeu... Şi Cuvântul S-a făcut trup şi u locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl... Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut...
Isus i-a spus: 'Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" (Ioan 1:1-2,14,18; 14:6).
Dacă prin credinţa într-un alt mesaj pătrund în sfera invizibilă şi spirituală, voi sfârşi prin a ajunge sub influenţe periculoase. Apostolul Pavel scrie în Epistola către efeseni că lupta creştinilor nu este îndreptată împotriva "cărnii şi a sângelui", ci împotriva "căpeteniilor, domniilor, a stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti" (Efeseni 6:12). Aceste forţe şi puteri ale răului sunt invizibile. Ele se stabilesc în gândurile noastre, dacă le acordăm încredere.
Un fost profesor de yoga a spus odată: "Noi ne închipuim că stăpânim alte forţe ascunse din univers, însă trebuie să mărturisesc astăzi cu groază că, de fapt, ajungi să fii tu însuţi cel stăpânit de ele."
Testul
În ce fel am putea deosebi duhurile, cum am putea examina ofertele care ni se fac? Nu numai pe baza a ceea ce simţim şi nu numai pe baza experienţei noastre. Adevărul nu este un produs al simţurilor, fiindcă în acest caz Dumnezeu ar fi rodul imaginaţiei noastre. Iar experienţele pot înşela. Modul nostru de a percepe realitatea poate deforma adevărul şi experienţele subiective nu le putem proclama ca fiind nişte adevăruri general valabile. De aceea este important să avem un punct de referinţă superior.
Cu privire la preparatele şi terapiile care se bazează pe energia cosmică, trebuie ridicate trei rânduri de întrebări:
1. Analiza ştiinţifică
- Cum se explică efectul sau care este compoziţia produsului?
- Se poate repeta rezultatul?
2. Fundalul filozofic
- Care este sursa acestei ştiinţe misterioase (clarviziuni, iluminări...)
- Ce învaţă ea cu privire la Dumnezeu şi univers?
- În ce fel prezintă problema păcatului?
- Cum arată calea de mântuire?
3. Tehnica aplicării în ziua de azi
- Ce alte lucruri învaţă terapeutul?
- Vorbeşte mereu de "forţe cosmice" şi "energii spirituale"?
Nu are importantă în ce credem?
Nu este în nici un caz indiferent, ci are chiar o importanţă absolut decisivă în ce anume crede omul. Pe ce temelie îmi clădesc eu viaţa? Cărui mesaj îi acord încredere? Depinde în ce gânduri şi cuvinte provenite din lumea invizibilă şi în ce duhuri investesc încredere. Credinţa mea are aceeaşi valoare ca şi obiectul în care mă încred, în nici un caz credinţa mea nu face ca un lucru greşit să fie corect. Important nu e faptul că pur şi simplu cred, ci ce anume cred.
Omul nu este o marionetă în mâna hazardului, nici o picătură de energie, nici o frunză purtată de vânt, nici un sistem de energie, ci o personalitate iubită de Creatorul ei. Dumnezeu a creat pe om "după chipul Său", original, unic - fiecare în parte fiind dorit şi iubit. Dumnezeul ezoteric este impersonal. In cadrul acestui sistem de gândire fiecare lucru este energie. Totul curge. Totul este dumnezeu. Insă acest dumnezeu nu mă primeşte ea pe un copil al său. În acest sistem, dumnezeu e mut. El nu se ocupă cu-adevărat de mine. Eu sunt abandonat voinţei proprii. Nu este vorba nicidecum despre un dumnezeu care se coboară către mine, ci de unul către care eu trebuie să mă înalţ.
Adevăratul Dumnezeu a venit în lume, a trăit între oameni şi Şi-a dat viaţa pentru noi. Pentru a ne salva din ghearele morţii, S-a coborât atât de mult, până la crucea de la Golgota. El S-a smerit pe Sine însuşi. Cine se poticneşte de Dumnezeul singur şi părăsit de pe cruce, acela nu a înţeles situaţia reală în care se află. Asta însă nu depinde de înţelegerea noastră luminată, ci de păcatul nedescoperit din noi. Pentru a rezolva această problemă trebuie să învăţăm să cunoaştem mesajul Bibliei.
Isus Cristos spune: "Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine va trăi, chiar dacă ar fi murit. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată" (Ioan 11:25-26). Însă la ce vă poate ajuta acest cuvânt, dacă nu vi-l însuşiţi?
Nu există nici o formulă, nici o mantră, nici un mijloc de vindecare, nici o formă de meditaţie, pentru a ajunge la Dumnezeu. Salvarea vine de la El, prin harul Său, prin predarea noastră completă în mâna lui Cristos.
R. H.
"Experienţele oculte din ziua de astăzi afectează oamenii prin punerea la îndoială a perspectivei lor despre viaţă. Ele contrazic bazele materialismului şi sunt inacceptabile în lumina învăţăturilor biblice. Totuşi pentru cei ce le experimentează ele par extraordinar de reale şi de semnificative... Din nefericire, se pare că majoritatea oamenilor îşi schimbă mai degrabă convingerile decât să pună la îndoiala validitatea experienţelor avute. " (E.H.)
Din punct de vedere biblic, orice contact al gândurilor cu lumea invizibilă sau orice invocare a forţelor supranaturale, care nu ţine cont de Cuvântul lui Dumnezeu, de voia şi de poruncile Lui, duce în sfera de influenţă de natură ocult-demonică. De aceea Dumnezeu pune pe om m gardă şi stabileşte o ordine proiectivă.
Biblia avertizează cu insistenţă şi interzice, ţinând cont de consecinţe, următoarele practici:
- Închinarea la obiecte, imagini, statui, natură
"Vai de cel ce spune lemnului: 'Scoală-te!' şi unei pietre mute: Trezeşte-te!"' (Habacuc 2:19; Deuteronom 5:6-9; Ezechiel 20:32; Ieremia 2:27 ş.a.)
- Închinarea la astre
(vezi Deuteronom 17:3; 2 Împăraţi 23:4)
- Stabilirea de contacte cu spiritele/duhurile morţilor
(vezi Deuteronom 18:10)
- Prezicerile, vrăjitoriile, slujirile la idoli
(vezi Deuteronom 18:11; Leviticul 19:4:29:31;Isaia 47:12-14)
- Profeţi mincinoşi
(Ezechiel 13; Ieremia 27:9)
- Închinarea la idoli, exorcismul
(Faptele Apostolilor 19; 1 Corinteni 10:20; Apocalipsa 21:8; 22:15)
Calea către singurul Dumnezeu adevărat duce, prin credinţa personală în Isus Cristos, la întoarcere, la pocăinţă şi o viaţă nouă, în care Lui îi este acordat primul loc. Biblia vorbeşte şi ea despre o "poartă" către Dumnezeu: "Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei care intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află" (Matei 7:13-14).
După întoarcere, după iertarea păcatelor, comuniunea cu Dumnezeu va da un sens cu totul nou vieţii. Cuvântul lui Dumnezeu va determina gândurile şi faptele şi astfel se produce o înnoire lăuntrică (vezi Romani 12:2). Prin Duhul şi Cuvântul lui Dumnezeu omul devine capabil să cerceteze lucrurile. Creştinii sunt chemaţi să descopere "lucrările întunericului" şi să nu aibă nici o legătură cu ele (Efeseni 5:11). Nu se pune niciodată problema unei "goliri" lăuntrice pentru a deveni astfel dependent de influenţe nedefinite. Dumnezeu cheamă la veghere, la o viaţă spirituală activă (vezi Matei 24:42; 26:41; Marcu 14:38; Luca 12:35; 21:36; l Tesaloniceni 5:6; l Petru 5:8), inspirată, purtată şi umplută de Cuvântul Său plin de duh (Colo-seni 3:16):
"Cuvântul lui Cristos să locuiască din belşug m voi m toată înţelepciunea, învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră."
Identificarea practicilor oculte
* În afară de lumea vizibilă, materială, există o lume invizibilă (spirituală, extrasenzorială, transcendentală, supranaturală).
* În lumea invizibilă există fiinţe şi forţe spirituale cu puteri şi aptitudini supranaturale, în funcţie de cultură şi religie acestea sunt numite: zei, duhuri, demoni, spirite ale strămoşilor, ale morţilor, duhuri ocrotitoare sau ajutătoare.
* Practicile oculte deschid uşa către lumea invizibilă. Din ea fac parte toate formele:
- de stabilire de contacte şi comunicare cu lumile şi puterile invizibile, ale căror capacităţi supranaturale se doreşte a fi folosite (formule de exorcism, rugăciuni rituale, simboluri, gesturi, poziţii ale corpului, dansuri, cântece, arome, reprezentări spirituale, sacrificări, invocări etc.)
- de puteri magice (incantaţii pentru vindecare, pentru protecţie şi apărare, de dragoste sau răzbunare, insensibilitate la dureri, clarviziuni, divinaţii, telepatii, pendule, puteri de a face invizibil etc.)
- de transformare a stărilor de conştientă şi de transă (droguri, substanţe halucinogene, post negru, epuizare fizică, cântări şi dansuri extatice, ritmuri de tobă)
- şamanii recomandă în special relaxarea, golirea lăuntrică, eliberarea, imaginaţia şi concentrarea ca mijloc de introducere a stărilor de transă şi ale migraţiilor sufletului în altă lume spirituală.
Sfaturi pentru părinţi
Diferitele genuri de terapii ale trupului, sufletului şi spiritului nu sunt în nici un caz materii şcolare. Prin urmare, părinţii sunt sfătuiţi să nu permită copiilor lor să intre în stări de transă sau hipnoză.
De asemenea, copiii trebuie să fie ţinuţi departe de orice fel de exerciţii de relaxare, respiraţie, percepţie şi de masaj. Ei trebuie să fie deosebit de atenţi când primesc din partea profesorilor instrucţiuni de genul:
- Fă-te comod
- Închide ochii
- Urmăreşte-ţi respiraţia
- Uită toate grijile
- Eliberează-te complet
- Relaxează-te, destinde-te complet
- Priveşte imaginile din interiorul tău
- Concentrează-te asupra unui punct
- Desenează sau colorează un simbol mandalic
- Priveşte ţintă flacăra unei lumânări
- Vorbeşte-i lumânării
- Pune-ţi o dorinţă
- Închipuie-ţi că eşti altundeva sau altcineva
- Stai în echilibru pe o linie
- Învaţă să percepi cu ochii închişi
- Desenează opturi în aer
- Adoptă o poziţie yoga
- Masaţi-vă reciproc
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/eseuri/10591/dulcea-nebunie