As da orice sa pot privi o clipa
Cu-aceiasi ochi de-odinioara,
Ce nu vedeau a timpului risipa,
Si toate le vedeau ca prima oara.

Doi nori pe cer sa-i fugaresc cu ochii,
Cu fata-n sus pe-al meu covor de papadie,
Privind cum ard la soare plopii,
Cum cresc grabiti lastarii de la vie.

As da orice sa mai ascult nedumerit doi cuci
Parca-ncercau sa-mi cante numai mie:
- Nu te grabi sa cresti! - privind batranii nuci
si nucii-si plang grabita lor copilarie.

Naiv grabitu-m-am sa cresc,
Cum creste vita cea de vie.
Si-acum sa mai copilaresc...
As da orice ... pe-o clipa de copilarie!

Timp fara de mila, cum furi tu vieti de om!
Fura-vei si pe-a mea caci om sunt, ca oricare,
Dar cand o fi si-o fi s-o iei, acolo langă-un pom,
O clipa lasa-ma sa fiu copil, in lumea mare.