CU GÂNDUL LA MAMA

Mă duce iar gândirea
La dulcea ei privire
Și-acum îi simt iubirea
N-a-nvins-o despărțirea
Când mers-a-n Nemurire.

Și-acum i-aud cuvântul
Rostit cu-n ton plăpând
Nu și-a pătat veșmântul
Chiar de-a fost aspru vântul
Parcă o văd cântând.

Când lacrimi brăzdau fața
Mi-a dat încurajări
I-am ascultat povața
Să-mi pot trăi viața
Cântând prin întristări.

A cultivat în mine
Un dor ce m-a legat
De stările divine
Ce pot să mă aline
Când ființa s-a-ntristat.

Dojana ei duioasă
Și azi o îndrăgesc
Stăteam cu ea la masă
Și mă simțeam Acasă
În mediul îngeresc.

M-a dus soarta departe
Dar ruga-i m-ajungea
Se sătura din CARTE
Să aibă de har parte
Și-n Cer, în veci, să stea.

Vreun murmur? Vreo cârtire?
În viața ei n-au fost
Cu sfântă mulțumire
Și multă dăruire
Plătit-a sfântul cost.

O, mamă minunată
Frumos m-ai modelat!
Să nu pot niciodată
Să mă despart de-un Tată
Ce m-a răscumpărat.

George Cornici/4 Martie, 2013