Cu Domnul după gratii- Noi ne simţeam fraţi de credinţă
Autor: Florența Sărmășan
Album: Amaraciunea necredintei
Categorie: Zidire spirituala
Noi ne simţeam fraţi de credinţă
Acum eram fraţi de credinţă
-Noi aşa ne consideram-
Şi ne rugam cu stăruinţă
Şi Domnului ne închinam.
Noi multe am făgăduit -
Care urma să le împlinim.
Cu Domnul nostru am vorbit;
Pe El doream să Îl slujim.
Seara în pat când ne-aşezam
O vreme stăteam în tăcere.
În gând Domnului ne rugam,
Ceream ca să ne dea putere.
Eu mă rugam cu mulţumire.
Domnul atât m-a ajutat
Căci am scăpat de urmărire:
De unde-am stat am fost mutat.
Cu alţii am dorit să stau,
Care erau mai omenoşi.
N-am vrut mereu să văd, să dau
De oameni crânceni, duşmănoşi.
Căci nici mâncarea n-o-nghiţeam
De teamă şi de supărare.
Pe pofta tuturor făceam,
Dar ei parcă turbau mai tare.
Dar Domnul meu cel bun şi drept
Din mâinile lor m-a scăpat.
Tot mila Lui de acum aştept,
De aicea să mă văd plecat.
Tovarăşul meu de celulă
De acuma frate îmi era.
El mi-a promis cu a lui gură
Căci şi el se va boteza.
Copiii Domnului să fim
Pentru nimic să nu-L trădăm.
Acuma ne-am convins şi ştim
Căci fără El nu existăm.
Simţeam putere amândoi
Şi mereu ne încurajam.
Domnul să se-ndure de noi:
În bunătatea Lui credeam.
Căci aşa este la-nchisoare:
În nimeni nu te poţi încrede.
Sunt răi şi-ţi fac doar ce te doare -
Aşa se face, aşa se crede.
De toate eşti înfricoşat,
Pericole în tot găseşti.
Chiar numele de-ţi e strigat,
Te sperii; la rău te gândeşti.
Ştiam, am experimentat
Căci multe am păţit şi eu.
Dar Cineva m-a apărat.
Acela a fost Dumnezeu.
Mă-ntreb: oare a trebuit
Ca lectia să mi-o primesc?
De ce nu am fost hotărât
Cu Domnul Vieţii să pornesc?
De ce-ngâmfat L-am părăsit
N-am înţeles. Ţărână sunt
Şi primul pas când l-am păşit
A fost eşec, nimic mai mult.
va urma
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/106115/cu-domnul-dupa-gratii-noi-ne-simteam-frati-de-credinta