"Voi fi cu el în strâmtorare!" îmi spune Domnul în Cuvânt,
Citind, primesc o consolare și cu credință, mă avânt,
Îmi scutur grijile și greul, ce viața îmi încorsetează,
Senin, privesc spre apogeul ce-n plete ninse jubilează,

De ce să tremur sub povara, zilei ce încă n-a venit?
De ce să îmi atrag ocara? Mai bine-ngenunchez spășit,
Căci, Doamne, ce mi-ar folosi, să am tot aurul din lume,
De sufletul mi-aș prăpădi și n-aș cunoaște sfântu-Ți Nume?

Domnul mi-e Răscumpărătorul, vreau să Îl laud și să-i cânt,
La El îmi este ajutorul, căci îmi dă hrană pe pământ,
Nu vreau să uit călătoria de zeci de ani prin loc pustiu,
Nici anii-sute, de robie, căci doar prin Domnul azi sunt viu,

"Voi fi cu el în strâmtorare!" îmi spune Domnul în Cuvânt,
Ascult cu drag a Lui chemare și cu putere mă avânt,
Pe drum îngust urc cu credință, treaptă cu treaptă, sus, mai sus,
Har după har, în biruință, slăvind pe Domnul meu Isus,

De ce să las amărăciunea să-mi strice timpul meu rămas?
De ce să las în min' genunea să domine, să prindă glas?
Am să veghez și-n rugăciune eu Te-oi ruga o, Domnul meu,
Să cureți orice stricăciune, s-ajung curat, la Dumnezeu.

07/03/13, Barcelona