Vizitatorii credincioşi


Nu a trecut prea multă vreme;
Pe-ai noştri fraţi i-am cunoscut.
Parcă nu ne venea a crede
Că toate acestea s-au putut.

Când am plecat la întâlnire,
Doi din celulă au venit -
Erau toţi ce doreau să fie.
Cu Dumnezeu ne-am întâlnit.

Erau trei fraţi care au venit.
Bine Cuvântul cunoşteau.
Pe feţele lor s-a văzut
Cât de mult ne compătimeau.

Şi au vorbit cât s-a putut.
Ei pentru noi s-au bucurat.
Cu mâna goală n-au venit;
Câte ceva ne-au cumpărat.

Iar gestul lor chiar ne-a mişcat
Pe lângă faptul că veneau.
În părtăşie am cântat
Şi ne-am rugat. Ne-ncurajau

Şi am simţit iubirea Lui.
Domnul de mine n-a uitat.
Isus, El, Fiul Tatălui,
Cu Harul Lui ne-a mângâiat.

Nu mai puteam de bucurie
Însă, un gând eu mai aveam.
Nu aş fi vrut ai mei să ştie
Ca la închisoare acum eram.

Poate acasă au aflat
Şi sigur erau întristaţi.
Aicea nu m-au contactat;
Desigur, erau ruşinaţi.

De când pe Domnul L-am primit,
Această stare nu-mi plăcea.
Am stat bine şi m-am gândit
Căci era numai vina mea.

Eu singur numai am greşit,
Domnul nu a fost vinovat.
M-am încrezut şi m-am gândit
Să nu mai primesc nici un sfat.

Faţă de Domnul am greşit
Şi faţă de părinţii mei.
Eu singur i-am nesocotit,
I-am părăsit în anii grei.

Acuma, când bătrâni erau,
Ambiţia mea i-a întristat.
Alături să le fiu doreau
Dar am fost crud şi am plecat.

I-am părăsit cu nepăsare;
Acum mă mir cum am putut.
Vedeam că sufletul îi doare
Dar m-am făcut că n-am văzut.

Prea mult îmi doream libertatea,
Ca singur tot să hotărăsc.
N-am preţuit sinceritatea
Căci ei şi-acum bine-mi doresc.

Aşa am ajuns un deţinut
Dar asta nici nu mai conta.
Cel mai bun lucru de ştiut
Era reîntoarcerea mea

La Tatăl bun şi Scump din cer
De care singur am fugit.
Nu m-a lăsat de tot să pier
Când Cel rău crunt m-a pedepsit.

Putea indiferent să fie
Aşa cum eu am meritat.
Am plâns şi L-am rugat să vie;
Strigătul meu L-a ascultat.

Şi S-a-ndurat de-a mea durere
-Ştia tot, am recunoscut-
Şi de paharul plin de fiere
Care, cu lacrimi, l-am băut.

Dar pe toate le-am meritat
Căci n-am fost drept şi am minţit.
Dar astăzi Domnul m-a iertat;
În inima mea am simţit.

Iar prietenul, fratele meu,
Vedea că-s trist, nemulţumit.
Şi-a îndrăznit aşa cu greu
Să-mi spună că judec greşit.

Căci cel mai bine pentru mine
Ar fi cu ai mei să vorbesc.
Să fiu supărat nu e bine
Pe cei care mult mă iubesc.

va urma