CUM SĂ NU FIU FERICIT?

Cum să nu fiu fericit
Când al meu Domn preaiubit
M-a găsit în văgăună
Și de-atuncea împreună
Mergem veseli pe cărare
Fără griji și frământare?

Cum să nu mărturisesc
Cum necazul pământesc
Îl transformă-n bucurie?
(Nu în zgomot și-n furie)
Și-astfel pacea mă-nsoțește,
Când mi-e frig mă încălzește?

N-am cuvinte să exprim
Adevărul cel sublim
Că speranța nu-mi mai moare
Merge-n viața viitoare
Drumu-mi trece prin mormânt
Să ajung la Cel Preasfânt.

N-am motiv să mă-ntristez
Ci în duh mă-nseninez
C-am un scop, că am un țel
Că la-l Cerului apel
Am răspuns afirmativ
(N-am fugit, n-am fost pasiv)

Mulți afirmă că-s sărac,
Că la casă n-am cerdac
Dar le spun de-o moștenire
Care nu-i în omenire
Ci-i la tronul cel slăvit
Unde-i Mirele iubit.

Nu vreau fală, nici renume
Mi-e destul că știu de-un Nume
Nume drag și captivant
Și-ntru totul relevant
Și-am găsit acea comoară
Ce din Slavă se coboară.

Cum să nu fiu fericit?
Am slujit și am muncit
Și de-a fost vreo slăbiciune
În terestra-mi misiune
Mi-a dat Fiul energie,
Vindecări și Apă vie.

Zilnic harul se revarsă
Condamnarea mi-a fost ștearsă
Urc cântând din treaptă-n treaptă
Știu, în Rai, Cine m-așteaptă
Posed mare bogăție
Fiindcă-s în Împărăție.

George Cornici/4 Martie, 2013