Plan din Iubire-n Sinea Ta
Dumnezeu, ai întocmit,
Să răscumperi omenirea,
Jertfindu-Ți Fiul Preaiubit.

Dreptul Lui de apărare,
L-ai dat ca șansă omului,
S-avem scăpare fiecare,
În nevinovăția Lui.

Cum ai privit din Cer, ca Tată,
Ce stări au fost amestecate,
Când o sentință a fost dată
Și Fiul Tău S-a dus la moarte?

Oare-ai săltat de bucurie,
Sau Te-ai cutremurat de plâns?
Când El Iubire-a vrut să fie,
Noi L-am batjocorit și-am râs.

Cum ai putut, ocean de ură
Să-nduri și încă să iubești?
Văzând cum Fiul Tău îndură
Povara unei lumi întregi.

Soarele n-a mai răbdat,
Și-a întors raza, în tăcere,
Pe obraz de Tată-ndurerat
Să-Ți aducă mângâiere.

Pământul, stropit cu Sânge,
Se cutremură uimit,
Stânca tremură, se frânge.
Doamne, Tată, ce-ai simțit?

„Eli, Lama Sabactani?”
Dar Tu, Doamne-n Sfântul Miel,
Ce-a adunat tot păcatul lumii,
Nu ai putut privi la El.

Voia Ta Sfântă, s-a-mplinit,
Prețul, inima Ta îl știe,
E planul Tău, desăvârșit,
Întocmit din veșnicie.

Cu trei ceasuri de-ntuneric,
Cu trei zile de mormânt,
Jertfa Lui Isus e veșnic
Înviere, viață, legământ.

Amin!