Problemele care pot aparea la nivelul urechilor pot fi de o nuanta complexa; incepand de la dopuri de clei si dopuri de apa pana la afectiuni severe ale auzului. Toate acestea se incadreaza in sfera problemelor cu urechile. Citeam de curand despre o persoana care a tras curent la ureche si de atunci nu mai suporta muzica la volum puternic pentru ca urechea ii huruie ca o moara de porumb. Ne oprim in meditatia noastra la problema urechii aflate la altitudine. Nu vreau sa punctez aici senzatia in care la o anumita altitudine cu masina ori cu avionul simti cum urechile se umplu de aer si se infunda. Ma refer mai mult la o anumita stare de mandrie care in Scriptura apare ca si starea urechilor ridicate. In termenii nostri noi spunem despre o anumita persoana ca umbla cu nasul pe sus – aceasta insemnand ca doza de mandrie de care dispune o impiedica sa primeasca orice sfat din afara. Dumnezeu spune ca aceasta problema nu e de fapt cu nasul ci cu urechea – pentru ca intr-un fel, informatia neprimita nu are de-a face cu un nas bolnav ci cu o ureche bolnava. De aceea, in astfel de situatii Dumnezeu spune astfel: “Ia aminte spre Mine, poporul Meu , pleaca urechea spre Mine neamul Meu!” (Isaia 51:4). Ne-am fi asteptat ca Dumnezeu sa spuna poporului: problema voastra e ca aveti o ureche care prinde numai tonurile joase si in loc sa percepeti realitatile spirituale voi va limitati la cele pamantesti. Ne-am fi asteptat ca Dumnezeu sa spuna asa, insa mesajul divin spune: problema voastra defapt e problema unei urechi urcata pe Everest, o ureche care e atat de mandra incat nu poate “lua aminte la Dumnezeu”. Inteleg de aici ca pentru a-L gasi pe Dumnezeu avem nevoie de smerenie si de o ureche asezata in praful vremii pentru a putea auzi zgomotul produs de apropierea caravanelor celeste. Socant pentru mine este starea economica, politica, sociala si spirituala in care poporul acesta are probleme cu urechea. Ne asteptam sa se spuna, dle are probleme cu mandria pentru ca are bani multi sau masina puternica sau….sau….s.a.m.d. Priviti insa contextul: “Tot astfel Domnul are mila de Sion si mangaie toate daramaturile lui. El va face pustia lui ca un rai…” (Isaia 51:3). E groaznic sa te afli in sant si totusi sa fi mandru. Priviti in adunarile noastre cum zeci de persoane participa la inchinare strangand in pumnii vietii mormane de daramaturi si o existenta pustie si totusi cand vine vremea sa-si plece urechea in praful pocaintei incep sa urce pe dealuri; desigur dealuri imaginare pentru ca ei se afla in hauri, asadar oamenii acestia raman cu o problema majora si anume problema urechii. Permite-mi acum o intrebare pertinenta: dumneata ce fel de unde percepi cu urechile; unde inalte sau joase?