Cei mai tineri...

Cei mai tineri cred că anii
Le dă dreptul să se-avânte
Spre aria deșertăciunii,
Pe bătrâni făr' să-i asculte.

Iar bătrânii cred sărmanii
Că au scris „deștept” pe frunte,
Dar izvoru înțelepciunii
Curge-alături, să-i înfrunte...

O, de-am fi toți ca copii
Ce-au inimi neprefăcute,
Și Izvorul răstignirii
Să ni le țină plăcute!

Tineri, cât și voi bătrânii
Ce le tălmăciți pe toate,
Priviți dar cum sunt copii
Cu-ale lor inimi curate;

Ei nu știu de pofta firii,
N-au dorințe necurate
Și Chipul Dumnezeirii
Pot în suflete să-l poarte.

Ei din sclipirea privirii
Pot credința să-și arate
Și roada neprihănirii
Din cugete nepătate...

Să fim dar ca și copii
În crez, cugete și fapte,
Ca în „Ziua” răsplătirii
Să avem de ceruri parte!

15/03/2013*Ioan Hapca
(Zaragoza)