Iubita trădătoare


Pe rând au fost interogaţi;
Prima femeia a vorbit.
Ameninţaţi, intimidaţi,
Hoţul nu era de găsit.

Pe tânăr toţi îl bănuiau,
El era singur, amărat.
Banii nu îl prea înghesuiau,
La şcoală avea de plătit.

Femeia nu putea să fie;
În casa aceea mult a stat.
Era cinstită -toţi o ştie-
Să fure nu s-a întâmplat.

De ani de zile niciodată
Nimica nu a dispărut.
Pe mână avea casa toată
Grijă de toate a avut.

A fost bătut şi anchetat,
Zadarnic el totul nega.
La urmă a fost arestat,
Trimis pentru a-l judeca.

Era cu totul tulburat,
Pe Dumnezeu l-a părăsit.
Înfricoşat şi ruşinat
El se ştia curat, cinstit.

Au trecut zile de tortură,
Dar tot nu a recunoscut.
Dar a primit o-nvăţătură
Să nu se-ncreadă-aşa de mult

În nici un om de pe pământ
Căci omul doar un om rămâne.
Să creadă doar în Tatăl Sfânt
Că omul neadevăruri spune.

O nedreptate i se face,
Dar nimenea nu intervine.
Chiar dacă înţelege, tace.
El singur în arest rămâne.

Încet, încet în mintea sa
El adevărul îl zăreşte.
Încearcă apoi a-l descurca
Şi labirintul îl ghiceşte.

Căci fiecare întrebare
Ce la anchetă i s-a pus
Era parcă o provocare
La care ei aveau răspuns.

Atunci pe loc seama şi-a dat
Cine-a luat bijuteria,
Cine-n casetă a umblat
Şi şi-a mascat escrocheria.

Era femeia ce-o iubea;
Ea, care l-a ademenit.
În mintea ei un plan avea,
Minuţios l-a întocmit.

De el ca să se folosească,
Bijuteria s-o sustragă,
Ca nimeni să n-o bănuiască
Şi ca pe el vina să cadă.

A declarat tot ce-a primit,
Cadouri ce i-a cumpărat,
Tot ca să dea de bănuit
Că el a fost cel ce-a furat.

El a-nţeles ce s-a întâmplat:
Bijuteria a fost furată.
Credeau că el e vinovat,
Cinstea ei a fost apărată.

Chiar de femeia păgubită
Care cu sârg o susţinea
De ea nu a fost jefuită,
Pe ea curată o credea.

Era mâhnit şi-ndurerat
De cea pe care-o iubea.
Pe faţă ea l-a acuzat
Şi numai rău de el spunea.

El adevărul l-a-nţeles,
Ştia clar cine-i vinovat.
Nu s-a opus şi a ales
Ca el să fie condamnat.

De loc nu s-a mai apărat;
Detenţia a acceptat.
Un gol în inimă avea
Şi se simţea distrus, trădat.

Nicicând nu l-a mai căutat
Şi l-a uitat, cum n-ar fi fost.
De viaţa ei şi-a căutat
Şi cheag a prins; avea alt rost...

Din tot ce-a fost, un gust amar
În sufletul lui azi simţea.
Ea l-a uitat, n-avea habar
C-altă victimă-şi căuta.

va urma