In timpul vietii Sale pe pamant, Isus se ruga mereu. El se ruga pentru oameni individual, pentru fiecare situatie in parte. Sa-l luam de exemplu pe Petru. Isus i-a spus: "Eu m-am rugat pentru tine, ca sa nu se piarda credinta ta." (Luca 22:32)
Este foarte bine ca Isus s-a rugat pentru el, pentru ca la un moment dat Petru a ajuns la un fir de par de marginea prapastiei, gata-gata sa se piarda, atunci cand s-a lepadat de trei ori de Domnul sau jurandu-se ca nici macar nu-L cunoaste pe Isus. Petru a fost asa de daramat sufleteste de ceea ce a facut incat la un moment dat nu-si mai dorea nimic altceva decat sa moara. O suferinta asa de teribila, agravata de simtamantul de vinovatie personala i-a dus pe unii oameni in pragul disperarii si sinuciderii. Dar cand, in agonia lui, Petru si-a adus aminte de cuvintele lui Isus: "Petru, m-am rugat pentru tine", in inima lui a rasarit o raza de speranta de care s-a prins in pocainta.
Si acum o intrebare: "A inaltat oare Isus aceeasi rugaciune si pentru Iuda Iscarioteanul? S-a rugat Isus acelasi lucru si pentru Iuda?
Cand Isus se ruga, Tatal asculta rugaciunile Lui, iar ingerii erau gata sa implineasca ceea ce cerea Isus. Dar nu gasim nimic in scrierile inspirate care sa spuna clar ca Isus a inaltat aceeasi rugaciune si pentru Iuda Iscarioteanul ca nu cumva sa "se piarda credinta" lui in ceasul incercarii. Pe vremea cand Isus se ruga pentru Petru, Iuda nu mai avea nici un pic de credinta pentru care sa se poata ruga Isus! In Romani 12:3 se arata ca Dumnezeu i-a dat deja lui Iuda, la fel ca oricarui alt om, o "masura de credinta". Dar la fel ca si Esau care a "dispretuit" si si-a "vandut" dreptul de intai nascut pe care i l-a dat Dumnezeu, Iuda pe vremea aceea a dispretuit toata credinta adevarata pe care a avut-o odata. El s-a opus oricarei incercari a Duhului Sfant de a-l conduce la pocainta. Iuda a refuzat sa marturiseasca si sa renunte la obiceiul de a fura din "punga" de care avea grija ca trezorier al lui Isus si al ucenicilor (vezi Ioan 12:6). Poate ca L-a lipsit adesea pe Domnul la cina cand acesta era flamand! El a refuzat acea chemare a Duhului Sfant cand Maria I-a imbaiat cu lacrimi picioarele lui Isus si acel ultim apel cand Isus i-a spalat chiar lui picioarele in camera de sus. El a ingaduit ca propria lui mandrie si egoismul lui sa-i lege inima cu funii de Satana. Nu mai era nici un pic de "credinta" pentru care sa se poata ruga Isus. Rugaciunile lui Isus inaltate Tatalui aveau putere, dar exista un lucru pe care Cel Atotputernic nu poate sa-l faca - El nu poate forta inima, nici macar a unei singure fiinte omenesti.
Legatura lui Isus cu fiecare din noi este la fel de apropiata, tandra si delicata, la fel cum a fost de altfel si legatura Lui cu Iuda. Sa-I fim recunoscatori si sa-I multumim astazi ca El se roaga inca pentru fiecare din noi ca sa nu se piarda credinta noastra cand vine incercarea noastra finala. Agatati-va de orice raza de speranta pe care o aveti!