Nevoia de dragoste este astazi mai mare ca niciodata.
   De cand ne nastem, pana cand inchidem ochii, simtim nevoia dupa zambetul mamei, precum si dorinta de a impartasi si a primi dragoste eruptand din strafundurile inimii noastre. Fara ea ne pierdem dorinta de a trai, vitalitatea noastra mintala si fizica slabind, ducandu-ne, inevitabil, la imbolnavire.

   Atunci cand experimentam insa dragostea, toata fiinta noastra raspunde, influentand pozitiv cresterea din punct de vedere fizic, mintal, spiritual si social.
   Din cauza lipsei de iubire, mii de oameni se sinucid anual. O alta mare multime se inghesuie pe scarile tribunalelor pentru a se "elibera" astfel incat sa poata incepe sa caute din nou dragostea. Spitalele de boli psihiatrice, in zilele noastre, sunt pline de cei care, din dorinta de a primi afectiune, au alunecat pana in pragul nebuniei.
   Copiii loviti si neglijati sufera simptome de nevroza sau psihoza. Cercetarile au dovedit ca cei care duc lipsa unei relatii pline de afectiune din partea mamelor lor, prezinta nu doar semne de tulburari emotionale, dar se si dezvolta foarte greu din punct de vedere fizic. Casele de batrani sunt pline de parinti nebagati in seama care varsa din cand in cand o lacrima aparuta din dorinta de a fi iubiti.
   Traim un timp cand descurajarea crunta si amara dezamagire par sa fie partea noastra, cand necazurile hartuiesc sufletul pana acolo incat multi oameni sunt impinsi spre o moarte imatura. De ce?
   Omul de astazi nu se straduieste sa dea dragostei nici macar o sansa pentru ca dragostea adevarata presupune angajament, implicare. Ea trebuie sa fie neconditionata pentru ca sensibilitatea noastra sa se poata exprima liber.
Trebuie sa fie data pe faţa cu precadere atunci cand celalalt nu o "merita", sa vina in intampinarea nevoilor lui.
   Din pacate, chiar cele mei firesti manifestari ale ei se pierd atunci cand mama isi paraseste copilul neajutorat in spital sau il vinde - ca si cum ar putea evalua valoarea fiului ei; atunci cand parintii sunt scosi in strada din agoniseala lor de o viata, pentru o palma de loc; cand oamenilor li se calca in picoare demnitatea si le este rapit respectul de sine din porniri pur egocentriste.
   In cartea doctorului Smiley Blanton "Iubeste sau mori", referindu-se la nevoia de dragoste, el spune:

   "Timp de mai mult de 40 de ani am stat in cabinetul meu si am ascultat oameni de toate categoriile povestindu-mi despre sperantele si temerile lor... Privind in urma la anii lungi si plini de experiente, un adevar apare clar in mintea mea: nevoia universala dupa dragoste. Oamenii nu pot supravietii fara dragoste: trebuie sa o aiba sau vor pieri."
   Toata fericirea familiilor noastre, si implicit a noastra, graviteaza in jurul acestui cuvant "magic", dragostea.

"Chiar daca a-s vorbi in limbi omenesti si ingeresti si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare si un chimval zanganitor.
Si chiar daca as avea darul proorociei si as cunoaste toate tainele si toatea stiinta, chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.
Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste, dragostea nu se lauda, nu se umfla in mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.
Dragostea nu va pieri niciodata." 1 Corinteni, cap. 13