Proverbele curăţiei
Autor: Sav Simona
Album: vol 4
Categorie: Trezire si veghere
Strigă deseori la porţi,
Strigă din vîrful cetăţii:
"Nu vă întinaţi, vegheaţi,
Sfîntă-i curăţia vieţii!"

Strigă-n case şi pe drum:
"Nu fiţi păcatelor slugă!
Fii curat şi nicidecum
Nu te întina în umbră!"

Cel cu cugetul curat
Are-o mare-ntîietate
Nu se teme, a vegheat
Dînd păcatul la o parte.

Dar de ai azi vreun cîrlig
Şi te-ai întinat pe cale,
Dă-l afară, eu îţi zic
Căci curvia-ţi stă în cale.

Cîte-amare remuşcări
Nu le trece zi şi noapte
Acelor, ce-n nevegheri
Au dat buzna la păcate.

Tu ai cugetul curat?
Unde îţi îndrepţi privirea?
Vezi căci lumea-ţi dă păcat
Doar Isus, dă mîntuirea!

Nu le da ochilor tăi
Din ale lumii seci izvoare.
Vrei să te distrezi ca ei?
Atunci, nu mai e salvare!

Nu se poate orişicum
Şi cu Domnul, şi-n păcate.
Curăţeşte-te acum,
Căci de nu, tu mergi spre moarte.

Te-ntinezi la orice colţ
Şi cu cel rău eşti în gură
Poftele le ţi sub ochi
Făr´ să iei învăţătură.

Şi-apoi crezi căci mergi spre rai
Tot aşa, plin de păcate...
Pentru tine strigă: "vaii!!"
Dacă nu te laşi de toate.

Chiar de te ascunzi de om
Domnul slavei totul ştie
Şi ce tu frămînţi în somn
Sus în carte, totul scrie.

Deci, păstrează-te curat
Şi veghează zi şi noapte
Căci curînd vei fi-ntrebat
Şi să poţi fi liber de toate.

Eşti cel mai distins erou
De te biruieşti pe tine
Şi nu te-ntinezi mereu
Cu atîtea - ce nu-i bine!

Plata ce o vei primi
Te va face-a fi ferice
Şi acolo sus în rai,
Şi în viaţa ce-o vei duce.

Scoate din inima ta
Orişice necurăţie
Şi atuncea pururea,
Vei fi plin de bucurie.

Fugi de lucruri care pier
De gîndiri ce duc la moarte,
Eşti făcut s-ajungi în cer
Şi să ai cu Domnul parte!

Curăţia este harul
Care ţi-a fost dăruit
Dar mai lasă în cuptorul
Aurul la curăţit.

Vine vremea cînd nu-i milă
Nu te mai poţi curăţi
Pînă nu-i ultima filă
Vino spre-a te pocăi!
amin
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/106933/proverbele-curatiei