Credeam că fecioria nu rodește,
Virginele nu zămislesc copii,
Prin mijlocirea poftei, se trăiește,
În taina nunții, firea odrăsli.

Sunt atomii-n trupuri pământești
Creați prin Cuvânt, uniți prin Iubire,
Iar plasmele din corpuri cerești-
Tot la fel, menținute-n rotire!

Întreaga omenire s-a născut
Din dragostea divină și firească,
Domnul a poruncit, de la-nceput:
Rodirea-n Duh și-n trup, să ne-nmulțească!

Urzind minunea, mai presus de fire,
Tatăl Ceresc a dat o lege nouă:
O puritate ce-a rodit Neprihănire,
Viața-nviată ce-a-nvins moartea a doua!

Dragostea e mai tare decât moartea,
Și mai presus de taina zămislirii!
Căci galaxii imense sunt create,
Aștrii se-nvârt, prin legile Iubirii!

Esența Sa subtilă fiind Iubirea,
Trupul divin, închis într-un mormânt,
Nu avea cum să vadă putrezirea,
Și a-nviat Isus, prin Duhul Sfânt!

Căci Dragostea, nicicând, nu piere!
Să ne iubim, toți, prin Agape Sfântă,
Și, veșnic, vom trăi în Înviere,
Cu Mirele Ceresc, eterna Nuntă!

Amin!