1. Atunci când David lăuda, întreg văzduhul se bucura,
Căci pacea din înalt venea în inimi,
În acorduri calde, sunet lin, prindea contur al său cânt divin,
Un dulce dar puternic, Aleluia!

R: Aleluia, Aleluia, Aleluia, Aleluia!

2. Credinţa Lui nu se-asemăna cu al nimănui altcineva
Şi totuşi a gustat din rodul vinei
Cu duh zdrobit, adânc plecat, cu suflet trist, gândul zbuciumat
Şi-au strâns puteri să cânte: Aleluia!

3. Dumnezeu e neschimbat, şi vrednic de-a fi lăudat,
Când sufletul surâde sau când plânge,
Când drumu-i drept şi e luminat, când ceru-i greu şi-ntunecat,
E demn să I se cânte Aleluia.