"Adevarat,adevarat va spun ca daca grauntele de griu care a cazut pe pamint nu moare,ramine singur; dar daca moare,aduce mult rod. "
Ioan 12:24
Isus,fiu de Dumnezeu,a venit pe pamint ca sa fie ca noi si sa moara pentru noi. A venit sa ni se faca stiut si sa ne faca stiuta voia Tatalui.Isus a crescut ca toti baietii nascuti din mama paminteana,a simtit sete si foame,a mers prin colbul deserturilor si a cetatilor cu picioarele aparate de sandale impletite cu sfoara,a purtat haine scortoase de in si cinepa,toate le-a facut ca noi,pamintenii nascuti in pacat.Mai mult,Isus i- a iubit pe toti si pe fiecare in parte,s-a insotit cu leprosi dar si cu hoti,a iertat -o pe femeia detestata de toti,a ascultat rabdator pe bilbiit si s-a asternut la drum cu un olog.Putea merge pe ape dar a calatorit pe un magar.Fiul de Dumnezeu a spalat picioarele discipolilor sai ca sa ii invete iubirea fara trufie.Isus a postit si a simtit slabiciune si ispita diavolului,ca si noi.A plins si a reprosat lipsa de iubire cum ar face un frate iubitor care se simte inselat.Fiul lui Dumnezeu s-a coborit printre noi . a trait cu noi,ne-a simtit nevoile si,mai presus de tot,a suferit durerea ca noi,oamenii creati din lut si nu nascuti din Duhul Sfint.
Din descrierile apostolilor,conform Scripturilor,Isus a murit la sase ore dupa crucificare.Experti in fiziologia corpului uman au propus mai multe teorii in privinta mortii lui: daca ar fi fost o singerare brutala si masiva produsa de rani si lovituri ,ar fi murit treptat, golirea corpului de singe sau acumularea singelui in membrele inferioare care ar provoca pierderea cunostintei si o moarte lenta. Noi stim insa ca Isus a fost constient in tot timpul rastignirii si ca a murit dintr-odata.Teorii mai moderne spun ca cel rastignit i-si schimba pozitia si punctele de sprijin atit cit permit piroanele din glezne si din incheietura miinilor,ca sa usureze din intensitatea durerii si sa poata respira..Aceasta ar cauza moartea prin sufocare,cind corpul este epuizat si nu mai poate continua "balansul" vertical prin indoirea genunchilor .Sau stop cardiac produs de socul durerii prelungite. Daca pentru noi, e de neindurat descrierea chinului simtit cu durere omeneasca de Fiul lui Dumnezeu,asa a fost poate si pentru parintele suprem,Dumnezeu privind din cer si de aceea,poate, a scurtat durerea la numai sase ore,cind toti cei rastigniti rezistau intre douasprezece si douazeci de ore. Si s-a cutremurat pamintul si cerul s-a acoperit de nori,ca tare greu cred ca a fost pentru Tatal Sfint sa asiste la executie si sa ramina credincios promisiunii de iubire vesnica si iertare.
Soldatii romani au fost surprinsi de moartea prematura,neobisnuit de scurta si ca sa fie siguri au intepat cu sabia in coastele trupului rastignit.Asa obisnuiau romanii sa "incerce" moartea celui crucificat. Si mai obisnuiau sa fractureze picioarele celor care mureau prea incet,dar despre asta nu se spune in Biblie si asta face si mai elocvent faptul ca moartea Domnului nostru Isus a fost mai scurta decit ale celorlalti osinditi.
Si astfel au coborit de pe cruce un trup mort,l-au infasurat in giulgiu si l-au depus in catacomba.
Pilat si-a spalat miinile,apostolii s-au adunat sa plinga impreuna plecarea Invatatorului,iar Isus a plecat in imparatia de unde venise.Pacatul nstru a fost rascumparat,misiunea indeplinita. Mai urma actul Invierii si,da,convingerea apostolilor ca El este Inviat.Toti au alergat la pestera si au vazut mormintul gol,si citim ca Petru a fost tulburat dar nu citim ca a fost convins.Petru era,poate,cel care L-a iubit cel mai mult pe Invatator,dar tot el s-a lepadat de El de frica mortii,a executiei.Si Petru ,impreuna cu toti ceilalti apostoli L-au vazut si auzit pe Fiul lui Dumnezeu cel inviat din morti,i-au atins ranile din miinile strapunse si au primit ultimele indrumari . Dupa aceasta,Petru cel sovaielnic-suspicios si coleric a crezut si nimic nu l-a mai speriat,si nimic nu l-a oprit din propovaduirea lui Cristos si a crestinismului si pentru asta chiar si-a dat viata. El si toti apostolii Domnului Isus Cristos. Ei au crezut pentru ca au vazut. Pentru noi,cei de azi,decizia este foarte personala,fiecare din noi va judeca pentru sine si va crede sau nu. Eu am ales: daca Petru a crezut si a pus chezasie propria viata desi atit de mult se temea de moarte,atunci eu nu pot sa nu cred.
Cristos a inviat,cu adevarat a inviat!